La eveniment au participat reprezentanți ai Centrului Eparhial Iași, rude ale vrednicului de pomenire episcopul Irineu Crăciunaș, dar și preoții care l-au cunoscut pe ierarh. În deschiderea colocviului, a luat cuvântul Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor:

Vlădica Irineu a fost el însuși pregătit pentru această slujire, chiar dacă prin boală a fost întreruptă în plinătatea puterilor de viață, dar slujirea lui a fost o slujire binecuvântată și într-un timp nu ușor. Cu siguranță că activitatea lui bogată ar fi fost continuată dacă boala nu l-ar fi răpit în plină putere, la 45 de ani. Însă și prin aceasta înțelegem că mai mult trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru această perioadă, deși scurtă, în care a fost printre noi, pentru că slujirea lui a presupus o grijă aparte pentru intelectualii acestei eparhii, pentru călugării de atunci și pentru credincioșii de atunci. De aceea, momentul de astăzi de evocare, dar mai ales momentul de slujire, când vom face parastasul și ne vom ruga ca Domnul să întregească odihna lui și să îi răsplătească cele a ostenit în această eparhie și în această viață, toată această pomenire este pentru noi un semn de mulțumire, un semn de datorată recunoștință adusă lui Dumnezeu și de cinstire binemeritată pentru arhiereul Irinel Crăciunaș, veșnică să fie pomenirea lui.

Părintele profesor universitar dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași a prezentat apoi principalele virtuți ale episcopului vicar Irineu Crăciunaș:

Perioada în care a păstorit nu a fost deloc ușoară, am remarcat hărnicia părintelui Episcop Irineu. A fost mereu, cum se spunea pe vremuri, fruntaș la învățătură, la liceul cel mai bun din Câmpulung, Dragoș Vodă. Nu putem să nu remarcăm, dar va fi un subiect abordat probabil acesta, buna-i pregătire teologică, atât la Sibiu, cât și după aceea, pe care a desăvârșit-o în special la București. A fost apreciat pentru pregătirea sa, pentru calitățile sale, de marele Iustin Moisescu. A păstorit puțini ani, aproape patru ani de zile. Se cunosc vizitele pastorale pe care le-a săvârșit, sfințirile de biserică și am fost martor, cum spuneam la cea din Capu Câmpului din 1972.

Astăzi, când se împlinesc 95 de ani de la nașterea sa, Episcopul Irineu Crăciunaș a fost pomenit în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite la Catedrala Mitropolitană. Tot astăzi, începând cu ora 11.30 a avut loc vernisarea expoziției cu documente din arhiva și biblioteca personală a episcopului. Evenimentul va avea loc la Sala „Sinaxar” din cadrul Muzeului Mitropolitan.

Cine a fost Irineu Crăciunaș?

S-a născut la Sadova, județul Suceava, 6 octombrie 1928  într-o familie binecredincioasă. Părinții, Maria și Toader Crăciunaș i-au oferit o educaţie frumoasă, dând dovadă, pe parcursul scurtei sale vieţi, de alese virtuţi pe care le-a cultivat în anii de şcoală şi în cei de slujire a Bisericii. La botez a primit numele Gavril, fiind al doilea din cei patru copii ai familiei.

După terminarea studiilor Liceului „Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar de la Sibiu, apoi studiile doctorale la București, dovedindu-se unul dintre cei mai preocupaţi şi străluciţi tineri care urmau cursurile în acea perioadă la institutul bucureştean. În anul 1952 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus de către mitropolitul Nicolae Bălan, fiind pentru o perioadă preot misionar în mai multe parohii din Arhiepiscopia Sibiului. După perioada în care a fost asistent-duhovnic la Institutul Teologic din Sibiu, a fost chemat la Iași, de către Mitropolitul Iustin Moisescu. A împlinit mai multe ascultări în Administrația Centrului Eparhial Iași. Între anii 1958-1962 a fost vicar administrativ al eparhiei, iar în perioada 1 iunie 1969 și 19 ianuarie 1973 a fost episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul „Suceveanul”.

În data de 19 ianuarie 1973, pe când avea 44 de ani, o suferinţă necruţătoare i-a măcinat trupul şi l-a doborât fără milă. Înmormântarea bunului episcop Irineu a avut loc în ziua de 21 ianuarie la Mănăstirea Neamţ (pe care a preţuit-o în chip vădit), într-un ales sobor de ierarhi și preoți.