Cineva mă caută prin viața mea

mă așteaptă la colțul fiecărui gând

pe calea cuvintelor în casa fiecărei fapte

iertând și vindecând totul neîncetat

altminteri viața mea s-ar opri

inima n-ar mai bate…

Cineva umblă prin viața mea

delicat și smerit ca însăși suflarea

așteptând să-L simt să-L aud să-L văd

să mă întorc o clipă cu toate simțurile în lăuntru

ca un orb gustând cu venele sângele din mine

să descopăr că are gust de lacrimi

iar cu ochii gustându-mi lacrimile

să simt gustul lor de Sânge

apoi fărâmă cu fărâmă adunând rămășițele cinei

ce neîncetat o frâng bătăile inimii

să aflu

gustul de dragoste al Vieții

care încă mă caută

prin viața mea…    

(Marius Iordăchioaia, Cineva mă caută prin viața mea, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 135)