Cele șapte căderi ale firii noastre pe care le-a ridicat Hristos
Drept, aici, se cuvine să fie socotit numai Cel cu adevărat drept, Domnul nostru Iisus Hristos. Așadar, întrucât de El se zice că și cade, și se ridică în noi, ca Unul Care a primit pe toate ale noastre din iubire de oameni. Iar firea noastră a căzut de șapte ori, după cum urmează: prima, a fost călcarea poruncii protopărinților, a doua, vărsarea de sânge îndrăznită de Cain, cel dintâi care a introdus uciderea în firea noastră, a treia, cea din generația lui Noe, neam peste care nu a rămas Duhul lui Dumnezeu pentru că erau trupești, iar a patra la zidirea turnului, a cincea, a celor din generația lui Avraam, din care numai el a fost aflat bineplăcut lui Dumnezeu, a șasea, în vremea lui Moise – la atâta necredință ajunsese neamul lui, încât a fost trimis el de Dumnezeu spre ajutor împotriva unei asemenea necredințe iar a șaptea, a neamului din vremea profeților, generație care a și întrecut în măsura răutății toate neamurile socotite mai înainte, – așadar, întrucât, precum s-a zis, de șapte ori a căzut firea noastră, pe aceasta Domnul, fiind mișcat din negrăita Lui iubire de oameni, a ridicat-o unind întreaga fire cu Sine Însuși după ipostas.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 125)