Cele două iubiri care ne mântuiesc
După trecerea vieţii, fiecare dintre noi va trebui să dea socoteală, cum şi unde şi-a cheltuit „banul” timpului, şi vai de noi dacă l-am risipit în cinematografe, în petreceri, în dezmierdări, în vise deşarte şi în plăceri trupeşti. Atunci ce răspuns de apărare va putea să dea limba noastră legată?
Când un om nu are îndelungă-răbdare, bunătate, acestea vădesc că nu are iubire înlăuntrul lui. Iarăşi, când nu rabdă îndelung, nu are bunătate, generozitate sub toate aspectele, este lipsit de iubire, lipsit de Dumnezeu. Sfântul Cosma Etolianul mărturisea: „Am aflat că două iubiri mântuiesc, şi acestea sunt: iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele!”. Dacă aceste două mari virtuţi lipsesc, toate celelalte n-au niciun fundament.
Noi, creştinii, prin luminarea de la Dumnezeu, avem multe să oferim, putem să dăruim multă milostenie, şi în special milostenie sufletească, virtute care are mare valoare. Toţi trebuie să ne asumăm o nouă cruciadă a milosteniei faţă de aproapele. Să-l ajutăm, nu atât material, cât duhovniceşte pe semenul nostru.
(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, traducere Pr. Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Alexandria, 2012, p. 55)