Sunt fapte sfinţite, prin care o oarecare parte a lumii materiale se adapă cu harul dumnezeiesc şi, fără să-şi piardă compoziţia, structura sau însuşirile sale, constituie un mijloc sfinţitor pentru om, purtător al energiilor Duhului Sfânt. Şi, ca pildă prin excelență, să cităm Dumnezeiasca Euharistie, unde o simplă bucată de pâine şi puţin vin se transformă în adevăratul Trup şi Sânge al lui Hristos, fără să-şi piardă însuşirile lor fireşti.

Şi cei ce se împărtăşesc văd pâine şi vin, simt gustul pâinii şi al vinului, însă în realitate sunt Trupul și Sângele Domnului nostru. Şi, potrivit cu starea duhovnicească a celor ce se împărtăşesc, el se face hrană pentru suflet, medicament de nemurire, izvor de viață duhovnicească sau foc mistuitor. Lucruri asemănătoare se petrec cu toate Tainele.

(Arhimandrit Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viaţă, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 134)