Dacă toți oamenii ar fi urmat legea lui Dumnezeu, nu mai existau războaie și certuri între oameni. Pretutindeni ar fi împărățit pacea și dragostea lui Dumnezeu. Este rău războiul, însă, înainte să luptăm împotriva războiului, să ne împotrivim păcatului! Cât timp există păcat, va fi și război. Cât timp există lăcomie și răutate, vom avea și război. Cea mai mare și mai înfricoșătoare stăpânire este păcatul. Dacă începem să strigăm „Jos păcatul!,” e ca și cum am spune „Jos războiul!”.

Astăzi, bineînțeles, războaiele vor fi nespus mai îngrozitoare dacă se vor folosi arme nucleare și nu cele convenționale; vor fi mult mai sălbatice. Nu știm ce înseamnă chinurile pe care le-ar putea produce acele arme, însă, dacă prin intermediul energiei nucleare îi schilodești pe urmașii oamenilor de astăzi, vă dați seama ce sălbăticie presupune o astfel de armă? Înainte, când cineva era rănit în război, se chinuia și poate murea din pricina durerilor cumplite, o dată cu aceasta luând sfârșit și viața lui pământească. Pentru urmașii lui nu exista nicio problemă, copiii lui crescând și dezvoltându-se normal biologic. Astăzi, când cineva este atins de efectele armelor moderne, se poate nici să nu moară, ci doar să sufere de o boală grea. Însă urmașii lui este foarte probabil să se nască fie handicapați mintal, fie orbi sau cu cine știe ce alte malformații genetice.

Spunea undeva un scriitor: „Nu știu dacă al Treilea Război Mondial va mai fi cu arme. Știu însă cum va fi cel de-al Patrulea”. Și adaugă: „Al Patrulea va fi cu pietre”. Adică vor dispărea toate de pe pământ, nu va mai exista civilizație, nu va mai fi nimic. Iar dacă oamenii se vor mai apuca cândva să se lupte din nou, vor mai avea la îndemână ca arme doar pietre...

(Arhimandritul Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, p. 220)