Ia seama, meditează, cugetă și contemplă batjocoririle următoare:

Hristos e vândut de un ucenic, iar un altul se leapădă de El; toți ceilalți ucenici fug și-L lasă singur. Ce mare necinste pentru Stăpânul nostru! Toată lumea vorbea că a fost atât de slab și fără tărie de caracter, încât cel mai apropiat ucenic L-a urât din cauza răutăților și L-a vândut. Celălalt L-a părăsit ca un amăgitor și mincinos. Toți ceilalți ucenici, neiubindu-L cu adevărat, ci fiind fățarnici, la urmă L-au urât, L-au lăsat și au fugit.

El stă înaintea multor scaune de judecată, al lui Pilat, Ana și Irod! Tâlharul Varava e preferat lui Iisus! Ce grozăvie! Ce torent de ocară! E batjocorit de Irod cu haină strălucită, și e purtat de oștile împărătești! E batjocorit de Pilat cu porfiră, cunună de spini și trestie în dreapta și este cinstit ca un împărat mincinos! E scuipat, I se acoperă fața, e pălmuit și lovit cu pumnii!

Oricine vede că acestea sunt fapte de mare ocară. Iar ca un capăt de răutate, pus a-Și duce Crucea (Sfânta Cruce era în lungime de 15 picioare și în lățime de opt picioare, după tradiția veche. Era deci natural ca, din cauza greutății, Iisus să nu o mai poată ridica și, slăbit de patimile dinainte, să cadă des pe drum. Acest fapt văzându-l ostașii, au silit pe Simon să o ridice, temându-se să nu moară pe cale, înainte de a fi crucificat pe Cruce) și e purtat pe străzile Ierusalimului până la locul Căpățânii: E dezbrăcat, apoi și răstignit ca un tâlhar, cu piroane, ca să-L arate a fi un răzvrătit, răufăcător și neastâmpărat! E luat în râs pe cruce de un atât de mare oraș ca Ierusalimul, cu peste două milioane de locuitori! Toți au voit să fie publicată vina Lui, dar numai trei neamuri au fost privilegiați: grecii, evreii și romanii (titlul pe cruce a fost scris în trei limbi ca toți, evrei, greci și romani, să înțeleagă că Iisus era un „revoluționar contra împăratului” și a voit a se declara împărat. Pentru cei doritori a cunoaște cuvintele, adăugăm că acestea erau: „Giesona Nozori Melek Seluidem”, iar grecește: „Iisus Nazareos, o Vasilevs ton Judeon” și latină: „Giesus Nazarinnus Rex Judeorum”).

Dar necinstirile nu s-au oprit aici, ci și după moarte e împuns cu sulița, se răspândesc zvonuri mincinoase, mormântul e pecetluit, poate pentru a nu fi furat!

Într-adevăr, ar fi rămas neîngropat de acei câini neîndurați, dacă binecuvântatul Iosif din Arimateea nu s-ar fi ostenit și n-ar fi îndrăznit a-L cere, ca să-L îngroape.

De aceea, rușinează-te acum, frate, nu numai nu te mândri, ci nu lăsa cu niciun preț să intre în sufletul tău nici cel mai mic freamăt de mândrie. Cugetă la marea smerenie a Dumnezeului tău și mergi după El!

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 160-162)