În ceea ce ne priveşte pe noi, voia lui Dumnezeu este ca, trăind pe pământ, să ne învăţăm a-L cunoaşte, şi cu bucurie şi de bunăvoie să urmăm voii Lui, care este singura mântuitoare şi care umple viaţa de rostul cel adevărat. Omul poate să facă orice muncă, de la cea mai neînsemnată până la cea mai importantă şi să se mântuiască prin aceasta sau să se osândească.

A trăi pentru Dumnezeu, de dragul lui Dumnezeu şi spre slava lui Dumnezeu: iată mântuirea, iată sensul cel adevărat şi nu cel efemer al vieţii! Şi dacă ar fi fost voia lui Dumnezeu să fii soţie şi mamă, apoi demult ai fi fost. Dar acum, la 47 de ani, tristeţea ta pentru cele ce au trecut nu este decât o ispită.

Doctore, doctore! Aruncă o privire în jur! Bolnavilor tăi nu trebuie să le transmiţi nimic din cele dinlăuntru ale tale, căci ei nu vor înţelege acestea. Ei au nevoie de iubirea ta, de profesionalismul tău şi toate acestea în Dumnezeu, în rugăciunea pentru ei. Şi despre ce petic necultivat al sufletului tău mai vorbeşti încă?

La noi toate sunt la locul lor, toate sunt binecuvântate de Dumnezeu, iar cu ispitele demult a venit vremea să ne luptăm, să le deosebim şi să le dezrădăcinăm.

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, pp. 44-45)