Teologia Bisericii lui Hristos nu s-a făcut prin şcoli şi nu trebuie să ne gândim că numai cei ce studiază teologia au acces la Dumnezeu şi la  cunoaşterea Sa. Teologul este oricare acela ce trăieşte în Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Exemplele sunt concrete: sfinţii, care fundamentează Biserica lui Hristos în marea lor majoritate, nu au fost neapărat şcoliţi. Însă aici, în fiii Săi, se vede puterea lui Dumnezeu în cei ce-L iubesc şi-L cinstesc. De pildă, Sfântul Antonie nu ştia nici să scrie, nici să citească, însă ştia Scriptura pe de rost, era un izvor de cunoştinţe teologice-divine.

Cel care se smereşte, dăruindu-se total în mâinile lui Dumnezeu, primeşte daruri deosebite de la Dumnezeu. Acela nu poate să greşească nici un cuvânt. Dimpotrivă, spune lucruri nemaiauzite. Sau, alt exemplu, Sfântul Apostol Pavel, care în toate scrierile sale este fără asemănare. Tot ce a scris el nu a învăţat în nici o şcoală şi de la nici un om. Însă, datorită smereniei sale, datorită golirii sale înaintea lui Dumnezeu, a putut să scrie ceea ce nu a scris nimeni, niciodată. Aici se vede lucrarea lui Dumnezeu în sfinţii Săi. Sfinţii sunt adevăraţii teologi. Pe ei îi avem exemple concrete.

(Protosinghel Ioachim Pârvulescu, Cele trei mari mistere vizibile şi incontestabile din Biserica Ortodoxă, Editura Amacona, 1997, p. 89)