Părintele Savatie zicea că lui Dumnezeu Îi place să fie șantajat de noi. Atunci, este bine să zicem: „Doamne, eu nu mai mănânc până nu-mi dai zece la examen”?

Nu, eu zic să-L șantajați așa: Doamne, atât am să postesc, până când, chiar dacă nu voi lua zece, voi simți că Tu mi-ai dăruit nota la examen. Sau: Doamne, îngăduie-mi să Te șantajez după cum urmează: fă-mă Tu omul Tău și eu am să mă fac totdeauna omul Tău înaintea oamenilor. Și atunci, ce vor mai conta notele?!

Știi, când te ia Dumnezeu cu electromagnetul așa, te scoate din pilitura de pile din jurul tău, din pilitura de deștepți, de luminați, de aerisiți, de aerați. Când te-a scos de acolo și îți oferă ca motiv de viață moartea și învierea în El, chiar nu mai contează nimic! Acesta e singurul șantaj pe care puteți să I-l aplicați lui Dumnezeu: Doamne, eu voiesc să voiesc voia Ta! (Fericitul Ieronim Grecul)

(Părintele Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, pp. 122-123)