Vederea Proniei Dumnezeieşti formează în suflet o blândeţe adâncă şi o neschimbată dragoste către aproapele, pe care niciun fel de vifor nu poate să le zdruncine, să le tulbure. Pentru un asemenea suflet nu există jigniri, nici vătămări, nici pagubă: întreaga făptură lucrează la porunca ori cu îngăduinţa Făcătorului; făptura este doar o unealtă oarbă, într-un asemenea suflet răsună glasul smereniei care îl învinuieşte de nenumărate păcate, care le dă dreptate semenilor ca unor unelte ale Proniei drept-judecătoare.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 51)