Ai duhovnicul tău, dar săvârşeşti un păcat greu, îţi este ruşine să-l spo­vedeşti şi te duci la un alt preot. Ai lu­crat într-un mod bineplăcut lui Dum­nezeu? Sigur că nu! Dacă ai fi avut pocăinţa care alungă ruşinea, te-ai fi spovedit preotului tău. Deci ce vei face acum? Vei ascunde păcatul de duhovnicul tău? Dacă îl ascunzi, vei avea mustrări de conştiinţă. Dacă îl mărturiseşti, îl vor afla doi duhovnici. Şi ce vei face, de pildă, când celălalt duhovnic te va opri de la Sfânta Împărtăşanie un an de zile? Vei rămâne neîmpărtăşit, fără ca duhovnicul tău să ştie?

Şi chiar dacă îi descoperi toată în­tâmplarea, din nou lucrurile nu sunt atât de simple. El nu poate să te dez­lege de canonul pe care ţi l-a dat celă­lalt duhovnic. Va trebui sau să-l îm­plineşti, sau să mergi din nou la ace­laşi duhovnic să te dezlege, dacă va considera asta.

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere din lb. greacă de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 51-52)