Nimic nu este întâmplător pe pământ, nimic nu se face fără pronia lui Dumnezeu! Noi ne împotrivim proniei divine și cârtim, așa cum face un copil când mama sau tatăl îi taie voia. Și el reacționează din egoism și din încăpățânarea care se vădesc din cererea lui. Poate să și plece de-acasă și să-i ocărască pe părinții lui, pentru că nu i-au făcut voia.

Când aveți o suferință, o ispită, o strâmtorare sufletească, trupească, economică, fie că este boală, fie că este ispită, sau orice alt rău, îngenunchiați și rugați-vă, cerând să se facă voia lui Dumnezeu și nu voia voastră. Și Dumnezeu, Care îngăduie ispita, oferă în același timp omului și mijlocul prin care poate s-o depășească.

Durerea își exercită lucrarea ei și asupra sfinților, ca să înmulțească slava lor în Ceruri, datorită răbdării pe care ei o arată! Dar de multe ori, sfinții suferă și ca să fie pildă altor oameni, așa cum s-a întâmplat cu mult-încercatul Iov, cu Sfânta Singlitichia, și cu atâția alți sfinți.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, traducere Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Alexandria, 2012, p. 10)