Ocările trebuie să le răbdăm, căci pentru păcate trebuie să îndurăm ceva, dacă nu aici, atunci în viaţa viitoare. Numai că în viața viitoare necazurile sunt cumplite. Să ne izbăvească Domnul de ele cu harul şi cu iubirea Sa de oameni.

Dacă nu vom răbda necazurile, şi chiar dacă le vom răbda, dar cu cârtire, cu mânie, cu supărare şi cu ceartă, ce răbdare este aceasta? Este numai înrădăcinarea în noi a răutăţii, a mâniei, iar de aici vine mândria. Nu este nimic de mirare în faptul că monahul rabdă necazuri de care lumea nu ştie. Calea către Împărăţia Cerească este strâmtă şi spinoasă şi pe ea a mers primul Însuşi Mântuitorul lumii. (Sfântul Iosif de la Optina)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 194)