Maică, necredincioșilor le spui „tu nu simți că Dumnezeu este, nu simți că sufletul există?” iar ei îți răspund: „Ce este sufletul?”. Iar tu le spui: „Nu pot să dau o definiție. Este altceva decât trupul, un mic aer, un suflu divin…”. Și nu mai știu ce să spun…

Trimite-i la Evanghelie unde se spune: „Ce-i va folosi omului să câștige lumea întreagă dacă își va pierde sufletul său?”. Iar aceasta vrea să spună că lucrul cel mai de preț care se află întru om este al său suflet. Sau cum a spus un creștin din India care a fost întrebat dacă L-a văzut pe Dumnezeu: „Da, L-am văzut”. „Dar cum L-ai văzut? spune-ne și nouă”. Dar el i-a întrebat: „Ți-ai văzut vreodată ochii?” „Da, în oglindă”, a spus celălalt. „Nu în oglindă, i-ai văzut tu însuți?” a întrebat încă o dată creștinul. „Nu, cum ai vrea tu să-i văd, căci cu ei eu văd!” „Ei bine, așa este și cu Dumnezeu! Cum poți tu să-L vezi, căci în El și trăiești!”.

Ce frumos, nu? Ce să mai spui? Nu poți continua cu logica, căci ea are limitele ei. Dar cu rugăciunea și cu liniștirea ajungi a înțelege. Dar nu vei afla niciodată cuvinte pentru a te exprima. Căci, încă o dată, cuvintele sunt limitate și neputincioase. 

(extras dintr-un dialog cu Maica Gavrilia Papaiannis)