Bunătatea naște bunătate, răutatea naște răutate
Chiar dacă ni se pare că avem dreptul să nu iertăm, atunci trebuie să iertăm. Bunătatea naște bunătate. Răutatea naște răutate. Iertarea naște iertare. Răzbunarea naște răzbunare.
Asta e de când lumea. Acela care, suferind o răutate, se hotărăște s-o pedepsească tot cu răutate, acela care se hotărăște pentru răzbunare, acela nu combate răul, cum i se pare lui, nu reglementează situația, cum i se pare lui, ci dimpotrivă, trece și el de partea răului.
Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ți l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii și tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău. Bunătatea naște bunătate, răutatea naște răutate.
(Mitropolitul Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 349-350)