Domnul nostru Iisus Hristos spune că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac în Împărăția lui Dumnezeu. Sunt mai multe pilde în Sfânta Evanghelie în care Împărăția lui Dumnezeu este asemănată cu o masă, cu un ospăț, cu o nuntă, cu un ospăț de nuntă. Se spune că la ospățul acela sunt primiți toți cei care răspund invitației și care au haine de nuntă. Împărăția lui Dumnezeu însă nu începe cu lumea cealaltă, nu începe cu moartea, ci Împărăția lui Dumnezeu începe cu viața în care trăim acum.

Împărăția lui Dumnezeu o cerem în rugăciunea „Tatăl nostru” când zicem: „vie Împărăția Ta” și Împărăția lui Dumnezeu vine. Paștile în mod special, sunt chipul Împărăției lui Dumnezeu, pentru că Paștile ne-au deschis nouă ușile raiului. Știm că sfintele slujbe sunt în așa fel rânduite, încât la ele ne rugăm și învățăm. Ne învățăm pe noi și-i învățăm pe alții. În Sfânta Liturghie de Paști se spun cuvintele: „Ziua Învierii, Paștile cele sfințite astăzi nouă s-au arătat, Paștile cele nouă și sfinte, Paștile cele de taină, Paștile cele fără prihană, Paștile cele mari, Paștile credincioșilor, Paștile care au deschis nouă ușile raiului, Paștile cele ce sfințesc pe toți credincioșii”.

Reținem dacă putem toate, dar măcar atât să reținem că Paștile ne-au deschis ușile Raiului. În Rai va fi cam cum e la Paști, iar la Paști e bucurie, în Rai e bucurie. În Raiul cel din lumea cealaltă, cel de deasupra pământului este ceva asemănător cu ceea ce trăim noi la Paștile cele mântuitoare, la Paștile cele curățitoare, la Paștile cele veșnice, la Paștile care sunt izbăvirea de întristare. E ceva ce trăim noi la Paștile Domnului.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 120-121)