Bogăţia nu-i un păcat, sărăcia nu-i o virtute
Nu-i bogăţia un păcat, dacă e făcută prin mijloace cinstite şi din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu şi-a ales drumul renunţării la toate cele lumeşti, alegând să slujească pe Hristos.
Când corabia este în primejdie să se scufunde, ce face marinarul înţelept? Aruncă peste bord toate averile de pe corabie, ca să-şi salveze viaţa, să se salveze pentru Viaţă...! Cel care nu se îndură să arunce nimic, se scufundă cu toate averile sale, alege moartea trupului şi a sufletului. Aşa e şi omul de azi şi aşa a fost dintotdeauna: Dumnezeu îi dă de toate, el trebuie să ştie să aleagă doar ce îi trebuie, cât îi trebuie. Un om bogat suferea de o boală gravă şi trebuia să se opereze, dar operaţia costa bani mulţi. Nu s-a îndurat să plătească operaţia, omul a murit, iar averea sa a rămas unor rude care i-au împărţit-o rapid.
(Părintele Iustin Pârvu, Daruri Duhovnicești, Editura Conta, p.16 )