Fiecare din noi când suntem în grădină, ţarină, pădure, în străinătate, departe de casă, dorim a veni acasă pentru ca să vedem părinţii, fraţii, surorile, soţia, copiii, rudeniile. Aşa şi adevăraţii binecredincioşi creştini doresc a merge, a intra, a sta şi a rămâne în Biserică – Locaşul lui Dumnezeu –, pentru a se învrednici să vadă pe Cerescul lor Tată şi pe rudele lor apropiate: îngerii şi Sfinţii sau prietenii lui Dumnezeu.

Biserica materială este Casa sau Locaşul lui Dumnezeu, în care locuieşte El şi se adună creştinii – Păstori şi păstoriţi – pentru a-L ruga, a-L lăuda, a participa la Sfintele slujbe, Dumnezeieştile Liturghii, a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi a se împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine. „Să-Mi faceţi, zice Domnul, un Locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor.”

(Protosinghelul Nicodim Măndiţă, Cum să ne purtăm în Sfânta Biserică, Editura Agapis, Bucureşti, 2006, p. 19)