Oare ce scuză vom afla noi, cei cinstiți cu vigoarea bărbătească și aflați mai molatici decât femeile? Oare nu este vrednic de râs și de mare rușine când în zilele de război femeile fac fapte eroice și excelează în lupte, tăind rândurile dușmanilor și capetele celor de alt neam și aduc prăzi Împăratului, iar bărbații cad, și ei, care erau și mai mult datori să exceleze în război, sunt nimiciți cu ușurință, neîmpotrivindu-se deloc dușmanilor? Oare nu este rușinea aceasta mai grea și decât moartea, că oștenii sunt prinși de dușmani, iar femeile îi zdrobesc pe aceștia? Oare nu se va face această comparație, în ziua judecății, între noi și sfintele femei și fecioare?

Deoarece acelea au călcat în picioare cu bărbăție pe vrăjmași și patimile trupului, iar noi, vai mie, ne-am arătat preș patimilor și vrăjmașilor. Cine oare atunci dintre noi va îndrăzni să deschidă gura, și să spună: am fost biruit de slăbiciunea trupului și nu am putut să stau împotriva poftei firii? Iar dacă cumva cineva ar vrea să pună înainte drept scuză slăbiciunea trupului și tirania vrăjmașului și a poftei firii, iată, zice Judecătorul, și femeile acestea, neamul mai slăbănog, fiind necăjite și ele de aceleași patimi, nu au fost biruite de plăceri, nu au fost rănite de săgețile necuvioșilor vrăjmași, ci cu vrednicie au fost încununate, fecioare gingașe fiind și altele mai bătrâne și foarte înfrânate, și deja au moștenit Împărăția Cerurilor. Și cum îndrăznești tu să aduci scuză poftele firii și tirania vrăjmașului, având, ca bărbat, putere naturală, și pe aceasta trădând-o, te-ai arătat mai împuținat la suflet decât femeile?

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri V. Tâlcuire la canoanele celor douăsprezece praznice împărătești. Cuvinte. Despre arhieria lui Hristos. Despre Duhul Sfânt și la Sfânta Cincizecime. Cartea minunii dumnezeiești. Epistole, traducere de Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 125-126)