Ca stareți, de multe ori se poate întâmpla ca și noi să facem câte o greșeală. Însă tu, cel care faci ascultare, nu te vei păgubi. Niciodată din ascultare nu poate ieși ceva rău, pentru că ea este urmarea lui Hristos.

Dacă ai făcut ascultare, vei merge în Rai. Dacă nu ai făcut ascultare, nu poți să faci rugăciunea minții, nu poți să te împărtășești, nu poți să slujești, ci ești sortit iadului. Privește la Adam, la prorocul Elisei și la Ghiezi. Prin toate aceste exemple te poți încredința că mai mult se odihnește Dumnezeu în ascultare, decât în alte virtuți. Și celelalte virtuți ajută, însă cum lucrează ascultarea, nu lucrează celelalte virtuți. De aceea, să vă îngrijiți mai mult de ascultare.

Să vă mai spun ceva. De noi depinde să creștem sau să micșorăm această lumină pe care o avem înlăuntrul nostru, adică harul. Dacă acum este de cinci grade, mâine putem să o facem de zece, treizeci, cincizeci sau o sută de grade, dar o putem și micșora la opt, cinci, trei sau un grad; de noi depinde aceasta. Și aceasta vine din devotamentul, încrederea, evlavia și respectul pe care îl avem față de stareț. În funcție de ascultarea pe care o avem față de stareț, această lumină crește. Dar nu numai față de stareț, ci și între noi trebuie să avem ascultare.

Fericit este acel frate care, înainte ca starețul sau fratele lui să termine cuvântul, spune: „Să fie binecuvântat!”. De pildă, dacă un frate îți spune: „Părinte, vino să mă ajuți!”, atunci tu să spui: „Să fie binecuvântat!”.

Urmează această cale și vei vedea ce o să simți înlăuntrul tău. Câtă pace, câtă liniște sufletească vei simți!

În timp ce, dacă spui „așteaptă cinci minute și voi veni”, atunci... (Starețul Efrem Katunakiotul)

(Ieromonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 177-178)