Articole

Citește mai multe articole

Articolele zilei

Făcând semnul Sfintei Cruci, mărturisim credința în Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Făcând semnul Sfintei Cruci, mărturisim credința în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit pe Cruce, și credința într-un Dumnezeu în trei ipostasuri.
Mai mult

Articolele zilei

„Canonul, o rugăciune în care ne recunoaștem, în care vrem și noi, precum Sfântul Andrei Criteanul, să ne schimbăm viața”

Cea de-a treia parte a Canonului a fost citită în această seară, 5 martie, la Catedrala Mitropolitană din Iași, de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanull, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, dimpreună cu părinții sfântului lăcaș. În predica sa, ierarhul i-a îndemnat pe ieșenii prezenți să înmulțească pocăința, „această bucurie care liniștește marea ispitelor”, având hotărârea de a împlini voia lui Dumnezeu.
Mai mult

Articolele zilei

Cele trei fapte bune prin care se lucrează pocăința

Întru toată lucrarea pocăinței temelie este Botezul întru Hristos, învățând pe cei ce au crezut din tăierea împrejur că nu trebuie să se boteze în fiecare zi.
Mai mult

Articolele zilei

Să-ți aduci aminte mereu de Dumnezeu

Dacă voiești totdeauna a-ți aduce aminte de Dumnezeu, nu lepăda asuprelile ca pe niște nedrepte, ci ca pe cele ce cu dreptate vin să le rabzi.
Mai mult

Articolele zilei

„Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor”

Chinuirea sufletului va fi un subiect repetat în multe tropare ale Canonului. El privește cu înverșunare și cu o curiozitate păcătoasă, suferă din cauza săgeților aduse de dorințe și, în cele din urmă, ajunge să culeagă și să guste mâncarea cea irațională, care nu este nimic altceva decât păcatul.
Mai mult

Articolele zilei

Ascultarea este cheia care deschide ușa tuturor virtuților

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2018/02/monah_pe_scari_foto_stefan_cojocariu.jpg?itok=18uolQcS" title="Ascultarea este cheia care deschide ușa tuturor virtuților / Foto: Ștefan Cojocariu" alt="călugăr urcând pe scară" loading="eager"><img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/02/efrem2.jpeg?itok=gJpmZJcc" title="Părintele Efrem împreună cu fratele său Haralambie (August, 1955)" alt="Părintele Efrem împreună cu fratele său Haralambie" loading="eager">
<p>Mai mult se odihnește Dumnezeu în ascultare, decât în alte virtuți. Și celelalte virtuți ajută, însă cum lucrează ascultarea, nu lucrează celelalte virtuți. De aceea, să vă îngrijiți mai mult de ascultare.</p>
2025-02-26T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor
Ieromonahul Iosif Aghioritul
1
De deschidere


Athos;ascultare;binecuvântare;rugăciune;rugăciunea inimii;virtute
18362

<p>Ca stareți, de multe ori se poate întâmpla ca și noi să facem câte o greșeală. Însă tu, cel care faci ascultare, nu te vei păgubi. <strong>Niciodată din ascultare nu poate ieși ceva rău, pentru că ea este urmarea lui Hristos</strong>.</p><p>Dacă ai făcut <a href="https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/ascultarea-calea-care-sfinteste-cu-usurinta-sufletele-fara-osteneli-jertfe"><strong>ascultare</strong></a>, vei merge în Rai. Dacă nu ai făcut ascultare, nu poți să faci rugăciunea minții, nu poți să te împărtășești, nu poți să slujești, ci ești sortit iadului. Privește la Adam, la prorocul Elisei și la Ghiezi. Prin toate aceste exemple te poți încredința că mai mult se odihnește Dumnezeu în ascultare, decât în alte virtuți. Și celelalte virtuți ajută, însă cum lucrează ascultarea, nu lucrează celelalte virtuți. De aceea, să vă îngrijiți mai mult de ascultare.</p><p>Să vă mai spun ceva. <strong>De noi depinde să creștem sau să micșorăm această lumină pe care o avem înlăuntrul nostru, adică harul</strong>. Dacă acum este de cinci grade, mâine putem să o facem de zece, treizeci, cincizeci sau o sută de grade, dar o putem și micșora la opt, cinci, trei sau un grad; de noi depinde aceasta. Și aceasta vine din devotamentul, încrederea, evlavia și respectul pe care îl avem față de stareț. În funcție de ascultarea pe care o avem față de stareț, această lumină crește. Dar nu numai față de stareț, ci și între noi trebuie să avem ascultare.</p><p><strong>Fericit este acel frate care, înainte ca starețul sau fratele lui să termine cuvântul, spune: „Să fie binecuvântat!”.</strong> De pildă, dacă un frate îți spune: „Părinte, vino să mă ajuți!”, atunci tu să spui: „Să fie binecuvântat!”.</p><p>Urmează această cale și vei vedea ce o să simți înlăuntrul tău. Câtă pace, câtă liniște sufletească vei simți!</p><p>În timp ce, dacă spui „așteaptă cinci minute și voi veni”, atunci... (<strong>Starețul Efrem Katunakiotul</strong>)</p><p>(<strong>Ieromonahul Iosif Aghioritul</strong>, <em>Starețul Efrem Katunakiotul</em>, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 177-178)</p>
Mai mult

Articolele zilei

„Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune”

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2020/11/denia_din_vinerea_mare_parohia_sf_voievozi-rosca.jpg?itok=DFTT-UH3" title="„Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune” / Foto: Constantin Comici" alt="candelă aprinsă" loading="eager">
<p class="rtejustify">Atunci când îl între­bai dacă a doua zi se va săvârși Sfânta Liturghie, el răspundea întotdeauna cu aceleași cuvinte: „Dacă va voi Dumnezeu, voi liturghisi”. După ce se trezea, se spăla, se pieptăna și cu pași hotărâți se îndrepta în tăcere către biserică și mergând în fața ușilor împă­rătești, se închina pentru Sfânta Liturghie.</p>
2025-02-26T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


liturghie;rugăciune
18362

<p class="rtejustify">Starețul liturghisea în fiecare zi. Atunci când îl între­bai dacă a doua zi se va săvârși Sfânta Liturghie, el răspundea întotdeauna cu aceleași cuvinte: „Dacă va voi Dumnezeu, voi liturghisi”. După ce se trezea, se spăla, se pieptăna și cu pași hotărâți se îndrepta în tăcere către biserică și mergând în fața ușilor împă­rătești, se închina pentru Sfânta Liturghie. Îmbrăcat cu rasa și camilafca, înconjurat de cele cinci mici flăcări albastre ale candelelor, ca de cinci stele de pe cer, părea străveziu în semi-întunericul bisericii. La un mo­ment dat suna clopoțelul, ca noi să pomenim pomel­nicele. Avea o mulțime de nume de la diferiți creștini, care îl ajutaseră mai mult sau mai puțin, și pe care-i pomenea de ani de zile.</p><p class="rtejustify">De multe ori pomeneam alături de el în Sfântul Altar. Îmbrăcat în alb – în toți acești ani a avut un sin­gur veșmânt alb –, cu barba și părul complet albe, <strong>stătea cu privirea scânteietoare pironită pe pomelnicul viilor și morților, care era agățat la Sfânta Proscomidie</strong>. În fața lui stătea acoperit Sfântul Potir, precum și Sfân­tul Disc, pe care Starețul scotea părticelele pentru sufletele viilor și morților. Puțin mai departe se afla un sfeșnic cu untdelemn, care își revărsa lumina lui slabă pe pomelnice, pe Sfintele Acoperâminte, pe veșmin­tele albe și pe chipul de o frumusețe deosebită, tran­dafiriu și luminos al Starețului, care părea a fi dintr-o icoană bizantină. Capul descoperit și pleșuv al Bătrâ­nului împrăștia lumină și har.</p><p class="rtejustify">Termina pomenitul și dădea binecuvântarea pentru ceasurile trei și șase. Apoi terminând de cădit, rostea cu glas mare: „Binecuvântată este Împărăția...”. Era un slujitor cuvios, atent, cu mișcări hotărâte, sigure și lente. Aveai sentimentul că venea dintr-un trecut înde­părtat, plin de sfințenie, și își continua călătoria către un viitor nesfârșit.</p><p class="rtejustify">Vocea lui vibrantă, înceată, dulce, venind parcă de undeva de departe, din străfundurile unui suflet ima­terial, era o mărturie a prezenței cuvântului lui Dum­nezeu. În tinerețea lui a învățat de la bătrânul Iosif cum trebuie să cânte la Sfânta Liturghie. Bătrânul Iosif nu lăsa pe nimeni altul să săvârșească Sfânta Liturghie la chilia sa, pentru că se bucura atât de mult de atmos­fera care se crea atunci când slujea Părintele Efrem încât spunea: „Nu cred să se săvârșească Sfânta Liturghie în alt loc din Sfântul Munte mai bine decât aici”. Fiind cu desăvârșire concentrat asupra celor săvârșite, nu a făcut nici cea mai mică greșeală în atâția ani cât l-am urmărit. Iar atunci când slujeam Sfânta Liturghie, adesea printr-o ridicare bruscă a privirii, ne atrăgea atenția asupra a ceva ce trebuia îndreptat, niciodată nu vorbea și nu se preocupa de rânduielile tipiconale ale Sfintei Liturghii. <strong>„Liturghisitorul trebuie să se pă­zească de eventualele pricini de tulburare.”</strong></p><p class="rtejustify">Starețul spunea: <strong>„Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune”</strong>. Dar se abținea să-și exteriorizeze zdrobirea inimii pentru a nu fi auzit. Iar faptul de a-și ascunde umilința era o lege de netrecut pentru el. În situații rare, când nu se putea ascunde deoarece îl năpădeau lacrimile, tăcea puțin. Atunci când liturghisea, harul rugăciunii îi încălzea trupul. Chipul i se îmbujora ca și cum ar fi muncit din greu și adeseori transpira. Vara, întotdeauna se schim­ba după Sfânta Liturghie. Iarna, cum să îndrăznim să rotim butonul de la soba cu motorină dincolo de gradația 1? Noi tremuram de frig, iar el se încălzea. Cauza am înțeles-o mai târziu. Când a încetat să mai slujească, ne cerea să reglăm butonul pentru căldură al sobei la o termperatură mai mare.</p><p class="rtejustify">Odată, după ce a făcut apolisul, a ridicat privirea, care de obicei era îndreptată în jos.</p><p class="rtejustify">– De ce mă privești? l-a întrebat pe fratele care îl ajuta la strană.</p><p class="rtejustify">– Iată, așa, i-a răspuns acela sec.</p><p class="rtejustify">Dar de fapt încercase să se sature, să soarbă cu lăcomie acel chip înfloritor, plin de frumusețe și de harul lui Dumnezeu, plin de o dulce strălucire și desă­vârșită curăție, acel chip care în primii ani, înainte de a fi pecetluit de bătrânețe, te pătrundea cu o privire ca de vultur până la cele mai dinlăuntru ale sufletului. Mulți credeau că este vorba de o radiografie duhovni­cească. Însă nu! Privirea de vultur provenea dintr-o inimă de miel, simplă și fără de viclenie.</p><p class="rtejustify">La sfârșitul Sfintei Liturghii era necesară coliva pen­tru trisaghion. Dacă dădeai un pomelnic, mai întâi ce­rea numele morților, spunând: „Noi, cei vii, mai putem face ceva pentru noi înșine, însă cei adormiți așteaptă ajutor de la noi”.</p><p class="rtejustify">(<strong>Ieromonahul Iosif Aghioritul</strong>, <em>Starețul Efrem Katunakiotul</em>, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 131-134)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Dialogul Domnului cu sufletul omenesc

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2020/02/femeia_samarineanca.jpg?itok=Leb-zMUY" title="Dialogul Domnului cu sufletul omenesc / Foto: Ștefan Cojocariu" alt="mozaic cu Iisus și samarineanca la fântână" loading="eager">
<p>Domnul a ținut ca biruința-I să nu fie ușoară, ca de la sine-înțeleasă, mecanică, în stil pilduitor; ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria.</p>
2025-02-25T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor
Părintele Nicolae Steinhardt
1
De deschidere


Dumnezeu;dialog;rugăciune;suflet;biruință
18362

<p>Episodul cu<strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/sfanta-mucenita-fotini-samarineanca"><strong>femeia samarineancă</strong></a> ni se mai arată a fi <strong>dialogul Domnului cu sufletul omenesc</strong>, care mai întâi se împotrivește, dar după aceea se supune și-și adoră Creatorul.</p><p>Domnul a ținut ca biruința-I să nu fie ușoară, ca de la sine-înțeleasă, mecanică, în stil pilduitor; ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria.</p><p>În ultimă analiză, actul de credință astfel se cade a fi. El se produce – lucru prea bine înțeles de Søren Kierkegaard – atunci când sufletul aflat în rugăciune nu pe sine orant se aude, ci pe Celălalt mărturisindu-i-se: <strong>„da, nu te înșeli, da, Eu sunt, Eu Cel viu, Eu care sunt Cel ce este, Care te cheamă. Vino după Mine”</strong>. Iar sufletul răspunde fără a pregeta: <strong>„Amin”</strong>.</p><p>(<strong>Nicolae Steinhardt, </strong><em>Dăruind vei dobândi</em>, Editura Dacia, 1997, p. 46)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca – o „confruntare spirituală”

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2020/02/femeia_samarineanca_1.jpg?itok=e7GX6R1C" title="Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca – o „confruntare spirituală” / Foto: Oana Nechifor" alt="întâlnirea lui Hristos cu samarineanca" loading="eager">
<p>Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât și femeia din Sihar, au ceea ce psihologii numesc personalitate marcată și nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe acest pământ.</p>
2025-02-25T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor
Părintele Nicolae Steinhardt
1
De deschidere


evanghelie;Mântuitorul nostru Iisus Hristos;revelație;samarinean
18362

<p>Dacă <strong>episodul femeii cananeence</strong> poate fi considerat ca relatarea unui examen (foarte sever), al samarinencei nu-i decât urmărirea unui duel aprig și fără cruțare.</p><p>Scena, ca în teatrul clasic, duce lipsă de recuzite infame. Totul se petrece la nivelul confruntării spirituale, ca în tragediile lui Corneille ori Racine. Stau acolo față către față – în tăcerea și arșița amiezii de vară, în centrul întinderii deșarte, având drept singur focar fântâna (iar prezența – nevăzută – a elementului apă va fi în curând completată prin manifestarea Duhului Însuși) – <strong>două caractere</strong>, <strong>două puteri</strong>, <strong>două libertăți</strong>. Hristos a recunoscut în femeia care a venit să scoată apă una din acele firi necăldicele vrednice a fi provocate și cucerite de El.</p><p>Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, așa cum e povestită de <a href="https://doxologia.ro/sfantul-apostol-evanghelist-ioan"><strong>Sfântul Apostol Ioan</strong></a> (<a href="https://doxologia.ro/sfanta-evanghelie-dupa-ioan-capitolul-4#4">Ioan 4, 4-26</a>) – nu altminteri decât al lui Iacov cu îngerul Domnului (<a href="https://doxologia.ro/facerea-intaia-carte-lui-moise-capitolul-32#24">Facerea 32, 24</a>) – este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât și femeia din Sihar, au ceea ce psihologii numesc personalitate marcantă și nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe acest pământ. Hristos are de înfruntat (și biruit) o ființă vie și puternică, o femeie, o înfiptă, tare de cerbice și pe drepturile ei de făptură înzestrată cu inteligență și judecată, mândră, ironică, arțăgoasă. Domnul o acceptă așa cum este, se supune tacticii, fentelor, regulilor, răbdărilor și impetuozităților duelului, dar și marii Lui legi nescrise, căreia toate i se pleacă: a învinge cu orice preț!</p><p>De aceea Domnul procedează mai întâi fără grabă, accentuând aspectul întâmplător al întâlnirii și parcă încercându-și, măsurându-și, iscodindu-și adversara: abia la sfârșit și numai după ce va fi desprins punctul vulnerabil al partenerei – situația ei matrimonială (<em>Bine ai zis că nu ai bărbat...</em>) – va da (asemenea medicului chirurg: izolează abcesul înainte de a-l cauteriza) lovitura cea mare, lovitura de grație, irezistibilă: <strong>„Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine”</strong>.</p><p>(<strong>Nicolae Steinhardt, </strong><em>Dăruind vei dobândi</em>, Editura Dacia, 1997, pp. 42-43)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Programul slujbelor din Postul Mare la Catedrala Mitropolitană din Iași – 2025

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2025/02/00-liturghia-darurilor-catedrala-iasi-20-mar-2024-foto-silviu-cluci-wm_4157-2.jpg?itok=e0s2XHxh" title="Foto arhivă: pr. Silviu Cluci" alt="Slujbă Catedrala Mitropolitană" loading="eager">
<p><span>Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea – adică postul dinaintea Învierii Domnului – este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Postul Mare aduce schimbări și în plan liturgic.</span></p>
2025-02-25T13:39:01
Arhiepiscopia Iașilor

1
Principal


actualitate;Postul Paștilor;Postul Mare
1076

<p><span>Astfel, vă prezentăm programul slujbelor săvârșite în Postul Mare la Catedrala Mitropolitană din Iași:</span></p><ul><li><em>3-9 martie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-prima-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-3-9-martie"><strong>Programul slujbelor în prima săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>10-16 martie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-doua-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-10-16"><strong>Programul slujbelor în cea de-a doua săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>17-23 martie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-treia-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-17"><strong>Programul slujbelor în cea de-a treia săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>24-30 martie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-patra-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-24"><strong>Programul slujbelor în cea de-a patra săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>31 martie – 6 aprilie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-cincea-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-31"><strong>Programul slujbelor în cea de-a cincea săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>7-13 aprilie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-sasea-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-7-13"><strong>Programul slujbelor în cea de-a șasea săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>13-19 aprilie: </em><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-saptamana-sfintelor-patimiri-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-13-19-aprilie"><strong>Programul slujbelor în Săptămâna Sfintelor Pătimiri</strong></a></li></ul>
Mai mult