Articole

Citește mai multe articole

Articolele zilei

„Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune”

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2020/11/denia_din_vinerea_mare_parohia_sf_voievozi-rosca.jpg?itok=DFTT-UH3" title="„Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune” / Foto: Constantin Comici" alt="candelă aprinsă" loading="eager">
<p class="rtejustify">Atunci când îl între­bai dacă a doua zi se va săvârși Sfânta Liturghie, el răspundea întotdeauna cu aceleași cuvinte: „Dacă va voi Dumnezeu, voi liturghisi”. După ce se trezea, se spăla, se pieptăna și cu pași hotărâți se îndrepta în tăcere către biserică și mergând în fața ușilor împă­rătești, se închina pentru Sfânta Liturghie.</p>
2025-02-26T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


liturghie;rugăciune
18362

<p class="rtejustify">Starețul liturghisea în fiecare zi. Atunci când îl între­bai dacă a doua zi se va săvârși Sfânta Liturghie, el răspundea întotdeauna cu aceleași cuvinte: „Dacă va voi Dumnezeu, voi liturghisi”. După ce se trezea, se spăla, se pieptăna și cu pași hotărâți se îndrepta în tăcere către biserică și mergând în fața ușilor împă­rătești, se închina pentru Sfânta Liturghie. Îmbrăcat cu rasa și camilafca, înconjurat de cele cinci mici flăcări albastre ale candelelor, ca de cinci stele de pe cer, părea străveziu în semi-întunericul bisericii. La un mo­ment dat suna clopoțelul, ca noi să pomenim pomel­nicele. Avea o mulțime de nume de la diferiți creștini, care îl ajutaseră mai mult sau mai puțin, și pe care-i pomenea de ani de zile.</p><p class="rtejustify">De multe ori pomeneam alături de el în Sfântul Altar. Îmbrăcat în alb – în toți acești ani a avut un sin­gur veșmânt alb –, cu barba și părul complet albe, <strong>stătea cu privirea scânteietoare pironită pe pomelnicul viilor și morților, care era agățat la Sfânta Proscomidie</strong>. În fața lui stătea acoperit Sfântul Potir, precum și Sfân­tul Disc, pe care Starețul scotea părticelele pentru sufletele viilor și morților. Puțin mai departe se afla un sfeșnic cu untdelemn, care își revărsa lumina lui slabă pe pomelnice, pe Sfintele Acoperâminte, pe veșmin­tele albe și pe chipul de o frumusețe deosebită, tran­dafiriu și luminos al Starețului, care părea a fi dintr-o icoană bizantină. Capul descoperit și pleșuv al Bătrâ­nului împrăștia lumină și har.</p><p class="rtejustify">Termina pomenitul și dădea binecuvântarea pentru ceasurile trei și șase. Apoi terminând de cădit, rostea cu glas mare: „Binecuvântată este Împărăția...”. Era un slujitor cuvios, atent, cu mișcări hotărâte, sigure și lente. Aveai sentimentul că venea dintr-un trecut înde­părtat, plin de sfințenie, și își continua călătoria către un viitor nesfârșit.</p><p class="rtejustify">Vocea lui vibrantă, înceată, dulce, venind parcă de undeva de departe, din străfundurile unui suflet ima­terial, era o mărturie a prezenței cuvântului lui Dum­nezeu. În tinerețea lui a învățat de la bătrânul Iosif cum trebuie să cânte la Sfânta Liturghie. Bătrânul Iosif nu lăsa pe nimeni altul să săvârșească Sfânta Liturghie la chilia sa, pentru că se bucura atât de mult de atmos­fera care se crea atunci când slujea Părintele Efrem încât spunea: „Nu cred să se săvârșească Sfânta Liturghie în alt loc din Sfântul Munte mai bine decât aici”. Fiind cu desăvârșire concentrat asupra celor săvârșite, nu a făcut nici cea mai mică greșeală în atâția ani cât l-am urmărit. Iar atunci când slujeam Sfânta Liturghie, adesea printr-o ridicare bruscă a privirii, ne atrăgea atenția asupra a ceva ce trebuia îndreptat, niciodată nu vorbea și nu se preocupa de rânduielile tipiconale ale Sfintei Liturghii. <strong>„Liturghisitorul trebuie să se pă­zească de eventualele pricini de tulburare.”</strong></p><p class="rtejustify">Starețul spunea: <strong>„Pentru mine, Sfânta Liturghie este rugăciune, este cea mai importantă rugăciune”</strong>. Dar se abținea să-și exteriorizeze zdrobirea inimii pentru a nu fi auzit. Iar faptul de a-și ascunde umilința era o lege de netrecut pentru el. În situații rare, când nu se putea ascunde deoarece îl năpădeau lacrimile, tăcea puțin. Atunci când liturghisea, harul rugăciunii îi încălzea trupul. Chipul i se îmbujora ca și cum ar fi muncit din greu și adeseori transpira. Vara, întotdeauna se schim­ba după Sfânta Liturghie. Iarna, cum să îndrăznim să rotim butonul de la soba cu motorină dincolo de gradația 1? Noi tremuram de frig, iar el se încălzea. Cauza am înțeles-o mai târziu. Când a încetat să mai slujească, ne cerea să reglăm butonul pentru căldură al sobei la o termperatură mai mare.</p><p class="rtejustify">Odată, după ce a făcut apolisul, a ridicat privirea, care de obicei era îndreptată în jos.</p><p class="rtejustify">– De ce mă privești? l-a întrebat pe fratele care îl ajuta la strană.</p><p class="rtejustify">– Iată, așa, i-a răspuns acela sec.</p><p class="rtejustify">Dar de fapt încercase să se sature, să soarbă cu lăcomie acel chip înfloritor, plin de frumusețe și de harul lui Dumnezeu, plin de o dulce strălucire și desă­vârșită curăție, acel chip care în primii ani, înainte de a fi pecetluit de bătrânețe, te pătrundea cu o privire ca de vultur până la cele mai dinlăuntru ale sufletului. Mulți credeau că este vorba de o radiografie duhovni­cească. Însă nu! Privirea de vultur provenea dintr-o inimă de miel, simplă și fără de viclenie.</p><p class="rtejustify">La sfârșitul Sfintei Liturghii era necesară coliva pen­tru trisaghion. Dacă dădeai un pomelnic, mai întâi ce­rea numele morților, spunând: „Noi, cei vii, mai putem face ceva pentru noi înșine, însă cei adormiți așteaptă ajutor de la noi”.</p><p class="rtejustify">(<strong>Ieromonahul Iosif Aghioritul</strong>, <em>Starețul Efrem Katunakiotul</em>, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 131-134)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Maica Domnului, preînchipuită prin toiagul lui Aaron

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/11/maica-domnului-oana_1.jpg?itok=kJU_352m" title="Maica Domnului, preînchipuită prin toiagul lui Aaron / Foto: Oana Nechifor" alt="icoana Maicii Domnului" loading="eager">
<p class="rtejustify">Mare și minunată a fost minunea săvârșită de Domnul cu toiagul lui Aaron, dar mai mare, nespus de mare și preaminunată a fost minunea zămislirii, întrupării și Nașterii Pruncului Hristos Dumnezeu-Omul din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.</p>
2025-02-25T22:55:00
Arhiepiscopia Iașilor
Protosinghelul Nicodim Măndiță
1
De deschidere


Maica Domnului;seminție;minune;Dumnezeu
18362

<p class="rtejustify">Domnul Dumnezeu adeverește preoția lui Aaron printr-o mare și minunată minune.</p><p class="rtejustify">Domnul Dumnezeu porunci lui Moise: <em>„Ia de la cei 12 mai-mari ai fiilor lui Israil</em> <em>douăsprezece toiege, câte un toiag de la fiecare seminție și trib al lui Israil. Scrie pe fiecare toiag numele tribului; iar pe toiagul lui Levi scrie Aaron. Toiegele acestea le vei pune în cortul mărturiei, înaintea Chivotului Sfânt,</em> <em>unde Eu mă arăt ție. Și va fi când toiagul bărbatului pe care îl voi alege va odrăsli. Astfel voi potoli cârtirea israelitenilor care cârtesc împotriva voastră”.</em></p><p class="rtejustify">Moise ascultând, a făcut drept așa. A luat câte un toiag de la fiecare seminție de trib, adică 12 toiege, le-a pus în cortul adunării, înaintea Domnului. A doua zi, Moise cu Aaron și 11 căpetenii ale poporului au intrat în cortul sfânt. Acolo <strong>toți văd plini de mirare toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, înverzit, odrăslit, înmugurit, înflorit și rodit. Făcuse migdale.</strong> Moise luă toate toiegele căpeteniilor lui Israel și dădu fiecărei căpetenii toiagul său. După aceea Domnul a zis lui Moise: <em>„Ia toiagul lui Aaron și pune-l înaintea</em> <em>Chivotului Sfânt spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători,</em> <em>spre a conteni a mai cârti asupra Mea, ca să nu moară”.</em> Moise și Aaron au făcut așa cum le-a poruncit Domnul (<a href="https://doxologia.ro/numerii-patra-carte-lui-moise-capitolul-17">Numerii 17</a>).</p><p class="rtejustify">Mare și minunată a fost minunea săvârșită de Domnul cu toiagul lui Aaron, dar mai mare, nespus de mare și preaminunată a fost minunea zămislirii, întrupării și Nașterii Pruncului Hristos Dumnezeu-Omul din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.</p><p class="rtejustify">(<strong>Protosinghelul Nicodim Măndiță</strong>, <em>Minunile Maicii Domnului</em>, Editura Agapis, 2001, p. 13)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Dialogul Domnului cu sufletul omenesc

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2020/02/femeia_samarineanca.jpg?itok=Leb-zMUY" title="Dialogul Domnului cu sufletul omenesc / Foto: Ștefan Cojocariu" alt="mozaic cu Iisus și samarineanca la fântână" loading="eager">
<p>Domnul a ținut ca biruința-I să nu fie ușoară, ca de la sine-înțeleasă, mecanică, în stil pilduitor; ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria.</p>
2025-02-25T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor
Părintele Nicolae Steinhardt
1
De deschidere


Dumnezeu;dialog;rugăciune;suflet;biruință
18362

<p>Episodul cu<strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/sfanta-mucenita-fotini-samarineanca"><strong>femeia samarineancă</strong></a> ni se mai arată a fi <strong>dialogul Domnului cu sufletul omenesc</strong>, care mai întâi se împotrivește, dar după aceea se supune și-și adoră Creatorul.</p><p>Domnul a ținut ca biruința-I să nu fie ușoară, ca de la sine-înțeleasă, mecanică, în stil pilduitor; ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria.</p><p>În ultimă analiză, actul de credință astfel se cade a fi. El se produce – lucru prea bine înțeles de Søren Kierkegaard – atunci când sufletul aflat în rugăciune nu pe sine orant se aude, ci pe Celălalt mărturisindu-i-se: <strong>„da, nu te înșeli, da, Eu sunt, Eu Cel viu, Eu care sunt Cel ce este, Care te cheamă. Vino după Mine”</strong>. Iar sufletul răspunde fără a pregeta: <strong>„Amin”</strong>.</p><p>(<strong>Nicolae Steinhardt, </strong><em>Dăruind vei dobândi</em>, Editura Dacia, 1997, p. 46)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca – o „confruntare spirituală”

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2020/02/femeia_samarineanca_1.jpg?itok=e7GX6R1C" title="Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca – o „confruntare spirituală” / Foto: Oana Nechifor" alt="întâlnirea lui Hristos cu samarineanca" loading="eager">
<p>Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât și femeia din Sihar, au ceea ce psihologii numesc personalitate marcată și nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe acest pământ.</p>
2025-02-25T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor
Părintele Nicolae Steinhardt
1
De deschidere


evanghelie;Mântuitorul nostru Iisus Hristos;revelație;samarinean
18362

<p>Dacă <strong>episodul femeii cananeence</strong> poate fi considerat ca relatarea unui examen (foarte sever), al samarinencei nu-i decât urmărirea unui duel aprig și fără cruțare.</p><p>Scena, ca în teatrul clasic, duce lipsă de recuzite infame. Totul se petrece la nivelul confruntării spirituale, ca în tragediile lui Corneille ori Racine. Stau acolo față către față – în tăcerea și arșița amiezii de vară, în centrul întinderii deșarte, având drept singur focar fântâna (iar prezența – nevăzută – a elementului apă va fi în curând completată prin manifestarea Duhului Însuși) – <strong>două caractere</strong>, <strong>două puteri</strong>, <strong>două libertăți</strong>. Hristos a recunoscut în femeia care a venit să scoată apă una din acele firi necăldicele vrednice a fi provocate și cucerite de El.</p><p>Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, așa cum e povestită de <a href="https://doxologia.ro/sfantul-apostol-evanghelist-ioan"><strong>Sfântul Apostol Ioan</strong></a> (<a href="https://doxologia.ro/sfanta-evanghelie-dupa-ioan-capitolul-4#4">Ioan 4, 4-26</a>) – nu altminteri decât al lui Iacov cu îngerul Domnului (<a href="https://doxologia.ro/facerea-intaia-carte-lui-moise-capitolul-32#24">Facerea 32, 24</a>) – este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât și femeia din Sihar, au ceea ce psihologii numesc personalitate marcantă și nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe acest pământ. Hristos are de înfruntat (și biruit) o ființă vie și puternică, o femeie, o înfiptă, tare de cerbice și pe drepturile ei de făptură înzestrată cu inteligență și judecată, mândră, ironică, arțăgoasă. Domnul o acceptă așa cum este, se supune tacticii, fentelor, regulilor, răbdărilor și impetuozităților duelului, dar și marii Lui legi nescrise, căreia toate i se pleacă: a învinge cu orice preț!</p><p>De aceea Domnul procedează mai întâi fără grabă, accentuând aspectul întâmplător al întâlnirii și parcă încercându-și, măsurându-și, iscodindu-și adversara: abia la sfârșit și numai după ce va fi desprins punctul vulnerabil al partenerei – situația ei matrimonială (<em>Bine ai zis că nu ai bărbat...</em>) – va da (asemenea medicului chirurg: izolează abcesul înainte de a-l cauteriza) lovitura cea mare, lovitura de grație, irezistibilă: <strong>„Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine”</strong>.</p><p>(<strong>Nicolae Steinhardt, </strong><em>Dăruind vei dobândi</em>, Editura Dacia, 1997, pp. 42-43)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Programul slujbelor din Postul Mare la Catedrala Mitropolitană din Iași – 2025

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2025/02/00-liturghia-darurilor-catedrala-iasi-20-mar-2024-foto-silviu-cluci-wm_4157-2.jpg?itok=e0s2XHxh" title="Foto arhivă: pr. Silviu Cluci" alt="Slujbă Catedrala Mitropolitană" loading="eager">
<p><span>Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea – adică postul dinaintea Învierii Domnului – este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Postul Mare aduce schimbări și în plan liturgic.</span></p>
2025-02-25T13:39:01
Arhiepiscopia Iașilor

1
Principal


actualitate;Postul Paștilor;Postul Mare
1076

<p><span>Astfel, vă prezentăm programul slujbelor săvârșite în Postul Mare la Catedrala Mitropolitană din Iași:</span></p><ul><li><em>3-9 martie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-prima-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-3-9-martie"><strong>Programul slujbelor în prima săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>10-16 martie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-doua-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-10-16"><strong>Programul slujbelor în cea de-a doua săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>17-23 martie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-treia-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-17"><strong>Programul slujbelor în cea de-a treia săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>24-30 martie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-patra-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-24"><strong>Programul slujbelor în cea de-a patra săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>31 martie – 6 aprilie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-cincea-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-31"><strong>Programul slujbelor în cea de-a cincea săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>7-13 aprilie:</em><strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-cea-de-sasea-saptamana-din-postul-mare-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-7-13"><strong>Programul slujbelor în cea de-a șasea săptămână din Postul Mare</strong></a></li><li><em>13-19 aprilie: </em><a href="https://doxologia.ro/programul-slujbelor-saptamana-sfintelor-patimiri-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-13-19-aprilie"><strong>Programul slujbelor în Săptămâna Sfintelor Pătimiri</strong></a></li></ul>
Mai mult

Articolele zilei

Importanța cinstirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2016/12/maica_domnului_0.jpg?itok=mMxx8b0y" title="Importanța cinstirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu / Foto: Oana Nechifor" alt="icoana Maicii Domnului" loading="eager">
<p>Miliarde de suflete care au credință și nădejde în Maica Domnului vor trece ușor vămile văzduhului și din moarte la viață, pentru că au cinstit-o pe Maica Domnului.</p>
2025-02-24T22:55:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


Maica Domnului;cinste;rugăciune
18362

<p>Dintre toți sfinții, pe care trebuie să-i cinstiți, să cinstiți mai tare pe Maica Domnului! Mult pot și sfinții lui Dumnezeu, dar niciunul cât Maica Domnului. <strong>Dacă nu era Maica Domnului în Ceruri, între Sfânta Treime și noi, lumea asta se pierdea demult. </strong>Ea pururea stă în genunchi și se roagă Preasfintei Treimi.</p><p>Miliarde de suflete care au credință și nădejde în Maica Domnului vor trece ușor vămile văzduhului și din moarte la viață pentru că au cinstit-o pe Maica Domnului. Deci, vă rog, să nu vă lipsească din casă <em>Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul </em>și alte<em> rugăciuni </em>către Maica Domnului! Și la icoana ei <em>să </em>ardă candela permanent.</p><p>(<strong>Arhimandritul Cleopa Ilie</strong>, <em>Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie</em> și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 146)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Lupta pentru mântuire nu are dată de expirare

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/08/natura-pangarati-63-foto-oana-nechifor.jpg?itok=qnQlTbLN" title="Lupta pentru mântuire nu are dată de expirare / Foto: Oana Nechifor" alt="mână prin iarba verde" loading="eager">
<p>Omul nu se poate opri, nu poate zice: „acum m-am mântuit”. El se roagă necontenit: „Doamne, mântuiește-mă!”.</p>
2025-02-24T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor
Tito Colliander
1
De deschidere


Dumnezeu;mântuire;om;rugăciune
18362

<p>Starea pe loc este stricăciune, moarte. Dar <strong>mântuirea este mişcare: mişcarea neobosită </strong>‒ <strong>din cele rele, către cele bune, de la somnul morţii cel departe de Dumnezeu,</strong> <strong>la plinătatea vieţii</strong> şi „autodăruirea iubirii pe calea lui Dumnezeu” (Facere 6, 9).</p><p>Şi doar aşa, fără de cea mai mică bizuire pe inteligenţa sau puterile sale, poate omul să se ţină pe această cale şi să lucreze mântuirea sa „<em>cu frică şi cu cutremur”</em> (Filipeni 2, 12).</p><p>Omul nu se poate opri, nu poate zice: acum m-am mântuit. El se roagă necontenit: <em>Doamne, mântuieşte-mă!</em></p><p>(<strong>Tito Colliander</strong>,<em> Credinţa şi trăirea Ortodoxiei</em>, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, Bucureşti, 2002, p. 29)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Cum să trăim în mijlocul lumii, rămânând aproape de Dumnezeu?

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/06/resfintirea_bisericii_sf_ioan_botezatorul_iasi_foto-oana_nechifor_25.jpg?itok=WrI2Ef4v" title="Cum să trăim în mijlocul lumii, rămânând aproape de Dumnezeu? / Foto: Oana Nechifor" alt="credincioși participând la slujbă" loading="eager">
<p>Dacă, din neputință și lenevire, nu vom reuși să îndeplinim ceva, iarăși să ne folosim de smerenie și pocăință. Iar a sta fără clintire și fără cădere este cu neputință. Trăiești în mijlocul lumii, unde sunt multe prilejuri de poticnire, și în vremea acestora nu trebuie să cazi cu duhul, ci trebuie să te smerești și să te pocăiești.</p>
2025-02-24T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


lene;mândrie;pocăință;smerenie;viciu;neputință
18362

<p>Slavă lui Dumnezeu, Care te înţelepţeşte şi-ţi dăruieşte odihnă în recunoaşterea neputinţelor tale, prin care ajungi la smerenie! Având buna dorinţă de a împlini voia lui Dumnezeu, avem nevoie şi de ajutorul Lui; pe lângă asta, nu trebuie să uităm următoarea poruncă dumnezeiască: „Când veţi săvârşi toate cele poruncite vouă, să spuneţi: «Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori să facem am făcut»” (Luca 17, 10). Aceasta este smerenie.</p><p>Iar dacă, din neputinţă şi lenevire, nu vom reuşi să îndeplinim ceva, iarăşi să ne folosim de <strong>smerenie </strong>şi <strong>pocăinţă</strong>. Iar a sta fără clintire şi fără cădere este cu neputinţă. Trăieşti în mijlocul lumii, unde sunt multe prilejuri de poticnire, şi în vremea acestora nu trebuie să cazi cu duhul, ci trebuie să te smereşti şi să te pocăieşti. Se ştie că vrăjmaşul nu dormitează, ci umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8); dacă nu va reuşi să ne bage în vicii şi căderi grosolane, ne insuflă îngâmfare şi ne împinge să-i osândim pe alţii, şi de aceea suntem ţinuţi între hotarele smereniei prin micile greşeli pe care îngăduie Dumnezeu să le facem.</p><p>(<strong>Sfântul Macarie de la Optina</strong>, <em>Sfaturi pentru mireni</em>, Editura Sophia, București, 2011, p. 31)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Să ne rugăm Maicii Domnului să curățească mintea noastră întinată

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2023/02/manastirea_curtea_de_arges-5582.jpg?itok=kADHfF_C" title="Să ne rugăm Maicii Domnului să curățească mintea noastră întinată / Foto: Anda Pintilie" alt="icoana Maicii Domnului" loading="eager">
<p>Maica Domnului nu L-a purtat numai în pântece pe Domnul Hristos, ci L-a purtat și în inima ei, și de inima ei nu S-a despărțit niciodată Fiul său, Domnul Hristos.</p>
2025-02-23T22:55:00
Arhiepiscopia Iașilor
Arhimandritul Teofil Părăian
1
De deschidere


Mântuitorul nostru Iisus Hristos;inimă;Maica Domnului;mama;Sfântul Maslu;putere;robie;veșnicie;Mântuitorul;Sfânta Treime;minte;conștiință;vremelnic
18362

<p>Zicem noi într-o alcătuire de la Sfântul Maslu, vorbind cu Maica Domnului: „Pe tine, preacuratul palat al Împăratului Ceresc, ceea ce ești mult lăudată, te rog curățește mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate și o fă lăcaș înfrumusețat la dumnezeieștii Treimi ca să laud și să măresc puterea ta și mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul, robul tău”. De unde pornim? De la conștiința că suntem robi netrebnici: „eu, netrebnicul, robul tău” doresc să fiu mântuit și, pentru că doresc să fiu mântuit, cer ceva de la tine, Maica Domnului, de la tine care ești „palat preacurat al împăratului ceresc”. Când este Maica Domnului „palat preacurat al împăratului ceresc”, al Mântuitorului nostru Iisus Hristos? <strong>A fost când L-a purtat pe Domnul Hristos în pântecele ei</strong>.</p><p>Da, dar Domnul Hristos S-a despărțit cumva de Maica Domnului când S-a născut din ea și atunci Maica Domnului nu mai este „palat preacurat al împăratului ceresc”? Ba da, este. Și după ce S-a născut Fiul ei din ea e „palat preacurat al împăratului ceresc”. De ce? Pentru că <strong>Maica Domnului nu L-a purtat numai în pântece pe Domnul Hristos, ci L-a purtat și în inima ei, și de inima ei nu S-a despărțit niciodată Fiul său, Domnul Hristos</strong>.</p><p>O mamă este mamă pentru veșnicie, nu pentru vremelnicie. Niciodată nu i se va lua unei mame calitatea de mamă. Și nu e mamă numai când îl poartă pe copilul său în pântece, ci e mamă pentru totdeauna, pentru veșnicie. Așa e și Maica Domnului, mamă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și dacă nu-L mai poate purta în pântece și nu-L mai poartă de fapt în pântece, Îl poartă în inima ei și de inima ei niciodată nu S-a despărțit Domnul Hristos și noi, știind acest lucru, <strong>ne rugăm Maicii Domnului să curățească mintea noastră</strong>: „Curățește mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate și o fă locaș al dumnezeieștii Treimi”.</p><p>(<strong>Arhimandritul Teofil Părăian</strong>,<strong> </strong><em>Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei</em>, Editura Eikon, 2003, pp. 71-72)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Păstrează-ți modestia, dă-i voie și celuilalt să înflorească!

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2016/03/prietenie-fluture-foto-benedict-both.jpg?itok=q1NoIKk6" title="Păstrează-ți modestia, dă-i voie și celuilalt să înflorească! / Foto: Pr. Benedict Both" alt="tinere privind un fluture" loading="eager">
<p class="rtejustify">Sfântul Ioan Botezătorul aceasta chiar face, lucrul acesta de necrezut, de potrivnic firii: pe sine se vrea micșorându-se, pe celălalt crescând, biruind, afirmându-se, împlinindu-se!</p>
2025-02-23T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor
Părintele Nicolae Steinhardt
1
De deschidere


modestie;suflet;dorință;biruință;smerenie
18362

<p>Egocentrismul și idolatrizarea eului sunt cererile și dorințele sufletului omenesc obișnuit, câtuși de puțin ștergerea și înfrângerea sinelui, recunoașterea superiorității altuia. Ceilalți îi sunt toți inferiori, orbi care nu se pricep să-i deosebească însușirile excepționale și să-I aprecieze cum ar trebui. Și, totuși, <a href="http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-ioan-botezatorul"><strong>Ioan Botezătorul</strong></a> aceasta chiar face, lucrul acesta de necrezut, de potrivnic firii, de scandalos pentru orice psihie normală: <strong>pe sine se vrea micșorându-se, pe celălalt crescând, biruind, afirmându-se, împlinindu-se!</strong></p><p>(<strong>Părintele Nicolae Steinhardt</strong>, <em>Dăruind vei dobândi</em>, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 1992)</p>
Mai mult