Vă plângeți că nu aveți pacea duhului și că sunteți în împrăștiere. În cazul acesta, cu niciun chip nu trebuie să slăbiți, ci să vă încălziți duhul prin citirea scrierilor duhovnicești, prin aducerea aminte de veșnicie prin rugăciune, chiar dacă va fi una scurtă, zicând Domnului: „Adună mintea mea cea împrăștiată, Doamne, și inima mea cea înrăită cu frica Ta smerește-o și mă miluiește!”. Pentru că fără ajutorul lui Dumnezeu nu suntem în stare să facem ceva, nici cu muștele să luptăm, dar mai ales cu vrăjmașii cei nevăzuți. (Sfântul Cuvios Antonie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 50)