Luptăm împotriva mândriei atunci când încercăm să trăim în smerenie.

În învățătura patristică există îndrumări anume de luptă împotriva fiecărei patimi. Totuși aceeași patimă are trebuință de un tratament diferit la fiecare persoană. Doi oameni au patima mâniei; unul se poate tămădui prin isihie, celălalt prin ascultare. Din această pricină, același sfat, aplicat aceleiași patimi, poate fi leac unuia și otravă altuia. Deci este nevoie de un tămăduitor încercat, iscusit în acest război și luminat de Dumnezeu, spre a da, de fiecare dată, leacul potrivit fiecărui om în parte.

Trebuie să spun că atunci când cineva se luptă cu patimile, ajutat de energia lui Dumnezeu, de îndrumarea duhovnicului, de viața sacramentală a Bisericii și de propria viață de nevoință, el reușește să le preschimbe, ajungând la nepătimirea cea după Dumnezeu.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în Tradiţia Ortodoxă, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, pp. 147-148)