Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3).

Cunoaşterea lui Dumnezeu în viaţa aceasta pământească aduce începutul şi pregustarea vieţii celei veşnice. Cunoaşterea lui Dumnezeu: este pentru noi viața veșnică cât mai suntem încă pe pământ. Dar ce este viaţa veşnică în veacul de apoi, ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9).

A nu te mai sătura de vederea lui Dumnezeu, a fi mereu cu Dumnezeu, întru uimire şi bucurie de negrăit prin cuvânt, întru laudă şi bunătate neîncetată – nu este aceasta viaţa îngerilor şi a drepţilor din lumea cealaltă? Nu este viaţa aceasta întru cunoaşterea lui Dumnezeu?

Câtă vreme ne aflăm aici, pe acest pământ, aşa cum spune Apostolul, vedem ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă (I Corinteni 13, 12). Acum Îl cunoaştem pe Dumnezeu numai în parte, dar apoi Îl vom cunoaşte întru totul.

Iată că nu ar trebui să socotim că omul ajunge la credinţa că Dumnezeu există undeva şi într-un anumit fel, judecând toate după mintea sa. Omul acela Îl cunoaşte pe Dumnezeu, care simte respiraţia vie a lui Dumnezeu în sine şi în tot ceea ce se află împrejurul său; acela care, cu inima şi cu mintea şi cu sufletul, simte prezenţa măreaţă şi înfricoşătoare a singurului Dumnezeu adevărat, în firea şi în viaţa sa personală.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, București, 2006, pp. 295-296)