Mitropolitul Iustin Moisescu este ctitorul clădirilor administrative, ce fac parte din ansamblul Mitropolitan și sunt clasate în Lista Monumentelor Istorice (LMI).

Patriarhul Iustin, născut în 1910, în satul Cândești, fostul judeţ Muscel, a urmat Seminarul și Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu rezultate excepţionale, iar la mijlocul anilor '30 a fost trimis de patriarhul Miron la studii în Grecia. În 1937, la vârsta de 27 de ani, Iustin Moisescu obţinea titlul de doctor în teologie al Universităţii din Atena cu o teză, redactată în limba greacă, despre Evagrie din Pont.

A studiat la Universitatea din Strasbourg, a fost profesor în Varşovia, la Facultatea de Teologie Ortodoxă (1938 - 1939). Revenit în ţară a predat la Iaşi și Suceava, precum şi la Institutul de Teologie din Bucureşti.  

După război, în 1946, Iustin Moisescu a finalizat lucrarea Activitatea Sf. Apostol Pavel la Atena, iar peste un deceniu va publica Ierarhia bisericească în epoca apostolică. Traduce din limba greacă Simbolica lui Hristos Andrutsos. Acestei bibliografii referenţiale i se vor adăuga numeroase studii şi articole, pentru că Mitropolitul  Iustin Moisescu a fost un intelectual sclipitor, plin de acribie.

La începutul anilor 50, profesorul teolog Iustin Moisescu a fost înlăturat din învăţământ de autorităţile comuniste. În anul 1956 profesorul Iustin Moisescu intră în monahism şi este ales mitropolit al Ardealului. Nu va păstori în Sibiu decât zece luni, pentru că, după trecerea la cele veşnice a lui Sebastian Rusan, Iustin Moisescu devine arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei. Va rămâne în această demnitate vlădicească timp de douăzeci de ani, într-o perioadă grea pentru Biserică. Regimul comunist se afla în plină ofensivă. Prin funestul Decret 410, din 28 octombrie 1959, se urmărea pustiirea mănăstirilor. Așa se face că din aproape șase mii de călugări / călugăriţe, după aplicarea acestui decret cu urmări tragice, mai rămâneau în chinovii doar un număr foarte mic de monahi şi monahii. Îndată ce urgia se atenuează, mai ales după amnistia deţinuţilor politici din anul 1964, mitropolitul Iustin începe să restaureze mănăstirile şi să reintegreze o serie de călugări în viaţa monahală. A reuşit să reînfiinţeze şi să restaureze numeroase mănăstiri şi să pună ordine în eparhia sa. Acest ierarh cult, deprins cu studiul şi cu meditaţia s-a dovedit un virtuoz al administraţiei. La sfârşitul anilor '50 a încredinţat restaurarea catedralei şi a centrului mitropolitan marelui arhitect G.M. Cantacuzino, os de familie domnească, indezirabil regimului şi fost deţinut la Canal. Iustin Moisescu a fost primul nostru mare diplomat bisericesc, cunoscut și apreciat în lumea Ortodoxă. S-a implicat în pregătirea Marelui Sinod Ortodox care se desfăşurau la Rhodos sau la Chambesy, în Elveţia.

Patriarhul Iustin a îmbunătăţit învăţământul teologic, susţinând oameni de valoare, a înfiinţat strălucita serie editorială "Părinţi şi Scriitori Bisericeşti", a numit o serie de stareţi tineri şi destoinici la mănăstirile din eparhia sa. Patriarhul Iustin Moisescu, a reuşit să împiedice un mare sacrilegiu: demolarea bisericii Sf. Gheorghe, din București, ctitorită de Constantin Brâncoveanu ca necropolă pentru sine şi familia sa.