Mitropolitul Gavriil (Gheorghe, din botez) s-a născut pe la anii 1698 - 1690 în Câmpulung Moldovenesc, într-o familie cu tradiție culturală. Fratele său, Ioan Teodor Callimachi, fiind un domn erudit, ce prețuia cultura şi oamenii învăţaţi. S-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Putna, fiind ucenic al egumenului Antonie, fost Mitropolit al Moldovei. Foarte cultivat şi educat, ajunge arhidiacon al Patriarhiei Ecumenice. În luna aprilie a anului 1745 este ales Mitropolit al Tesalonicului, pe care îl păstorește timp de 15 ani. În 1760 este ales Mitropolit al Moldovei. Păstorirea Mitropolitului Gavriil a fost neobișnuit de lungă pentru acea vreme (26 ani), în timpul ei schimbându-se domnia țării de 10 ori. După venirea în scaunul Mitropoliei Moldovei, Mitropolitul Gavriil a început construcția unei noi catedrale mitropolitane, cu hramul Sfântul Gheorghe.

În 1763 l-a primit în eparhie pe starețul Paisie Velicicovschi şi obștea acestuia, rânduindu-le spre ședere Mănăstirea Dragomirna, iar după 1775, Mănăstirile Secu şi Neamț.

În 1762 a luat parte direct la organizarea învăţământului şi a pus la dispoziţia Academiei Domnești un teren cumpărat de el lângă Mitropolie. A manifestat o grijă deosebită faţă de tipografia aflată la mitropolie şi a scos, pe cheltuială proprie, cărţi de slujbă pentru luminarea preoţilor şi pentru folosul sufletesc al poporului. Mitropolitul Gavriil Callimachi a murit la Mănăstirea Golia din Iași la 20 februarie 1786, fiind înmormântat în partea dreaptă a pridvorului catedralei Sfântul Gheorghe, ctitorită de el.