Şi la spovedanie pot fi luate măsuri radicale, însă aici este mult mai greu, căci „operaţia” nu poate fi făcută fară voia celui care se pocăieşte.

Credinciosul trebuie să aibă un scop pe care să îl urmărească şi să-l atingă. Orice om trebuie să aibă programul său de vieţuire duhovnicească.

Sârguieşte-te spre cititul cărţilor sfinte care întraripează sufletul, întru agonisirea cugetării smerite.

Mântuitorul, când a fost rugat să ne înveţe cum trebuie să ne rugăm, ne-a învăţat să cerem iertare pentru greşelile noastre aşa cum noi iertăm greşiţilor noştri. Dacă facem această nevoinţă, avem nădejde de mântuire.

„Dumnezeiescul har care deja a venit în sufletul tău va crește cum numai el știe și îți va deveni tuturor toate. În greutățile abrupte, harul se transformă în imagini și chipuri și te va ajuta. Te va liniști în tulburări, îți va deschide mintea ca să înțelegi tainele dumnezeieștii Pronii, pe care le vei întâlni”. 

Dacă mergi într-o casă şi ai o stare duhovnicească bună, poţi simţi ce fel de duh se află în acea casă. Adică dacă există duh de rugăciune, duh de înfrânare, duh de nevoinţă sau duhul răpirii, al minciunii, al lăcomiei, al vrăjitoriei...

Îți scriu aceste puţine sfaturi din care vei înţelege multe. Încearcă să placi lui Dumnezeu şi nu oamenilor.

Cu cât aude urechea mai des rugăciunea, atunci când lucrezi în timpul zilei, cu atât mai uşor noaptea rugăciunea curge, iar mintea se adună mai uşor.

Dacă Dumnezeu nu m-ar fi ajutat, aș fi fost o oaie pierdută și lupul cel viclean m-ar fi sfâșiat.

La Taina Dumnezeieştii Euharistii, din Paharul Vieţii, luăm Trupul şi Sângele lui Hristos şi devenim una cu El. Reuşim să ne atingem ţelul nostru: îndumnezeirea.