Să nu-ți pierzi niciodată încrederea în Dumnezeu! Să-ți faci cruce, copilul meu cel bun, și să faci ceea ce ți se spune! Dacă spui: „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri”, oare dintre atâția Sfinți, unul dintre ei nu te va ajuta?

Cele mai mari sărbători sunt precedate de post. Postul presupune pregăti­rea pentru sărbătoare: pocăința, curățirea, unirea cu Domnul în Taina Împărtășaniei.

Cercetează-ți amănunțit viața de familie, ia seama mai ales la cele trupești, la păca­tele desfrânării; acestea sunt mai greu de mărturisit. Pocă­ința este lupta cu păcatul.

Sfinții Părinți ne învață că în vremurile din urmă creș­tinii se vor mântui numai prin răbdarea necazurilor și prin pocăință.

Poate că și-ar fi mărturisit păcatul, dar în tot cazul, nu din adâncul sufletului și cu zdrobire de inimă, ci de nevoie...

Nu uita că Iuda L-a avut drept învățător pe Însuși Hristos.

În spatele deznădejdii tale se ascunde microbul mândriei.

Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te fa­ce în chip minunat văzător al tainei lui.

Cu războirea patimilor se începe viața cea nouă, și cu ea se sfârșește. De se și va curăți de patimi – Domnul știe! –, ispite de la draci tot va avea. Ai de luptat până la ultima suflare.

Nu-i nimeni sănătos la suflet. Deși ne pare că le merge bine, de stai să cugeți ce i-a fost hărăzit omului să fie, și ce-a ajuns, nu poți decât să plângi de mila lor, și-a ta. Pe lângă asta, sunt necazurile vieții; numai citește ziarul și-ai să vezi cum omenirea se zbate în chin și suferință.