Prin această împlinire a poruncilor dumnezeiești, prin mijlocirea Harului, ne facem moștenitorii nespusei bucurii sau, ceea ce este același lucru, ai bucuriei dumnezeiești, potrivit cuvintelor lui Hristos: „Dacă păziți poruncile Mele,... bucuria Mea să fie în voi și ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 10-11).

Noi așa o cinstim pe Maica Domnului ca pe cea mai înaltă dintre toți sfinții, ca pe cea mai aleasă, ca pe aceea ce este unică în lumea aceasta.

Sfânta Fecioară era un vas desăvârșit, care cuprindea toate harurile duhovnicești și virtuțile dumnezeiești.

Nepătimirea nu este numai un lucru negativ, ci și unul pozitiv, întrucât presupune dobândirea virtuților, ceea ce este lucrarea Duhului Sfânt.

„Plata înfrânării este nepătimirea, iar a credinței, cunoștința; nepătimirea, la rândul ei, naște discernământul, iar cunoștința, dragostea de Dumnezeu.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Întristarea după Dumnezeu este un mod de viață care curățește sufletul și purifică mintea, învrednicind-o de mângâierea dumnezeiască.

Ispitele sunt necesare pentru că ne călesc în lupta cu păcatul, pentru mântuirea noastră, dar numai să nu ne biruiască. Un mare părinte din Pateric zice: „Înlătură ispitele și nu se va mântui niciun om”.

Ce voiesc să-mi facă altul, să-i fac și eu lui și atunci se păstrează caldă toată dragostea de aproapele și dreptatea lui Dumnezeu.

Fapta bună cea mai mare izvorâtă din iubirea aproapelui este „de a-și pune cineva sufletul (viața) pentru aproapele său”.

Mântuitorul ne-a poruncit să ne rugăm pentru vrăjmași și să binecuvântăm pe cei care ne asupresc, îndemnându-ne la o iubire desăvârșită, curată, asupra aproapelui nostru.