Împărăteasă între mii de flori
Culese din sălbatec lan,
Reverși de mir mireasma pân’ la nori,
Și ne aștepți așa în fiecare an.

Cele prin care se urmărea întristarea și chinuirea lor, li se fac mai vârtos fără să vrea spre folos și cele prin care se plănuia surparea lor, îi fac mai tari.

„Prin aceasta, cunoaștem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, și el așa să umble” (I Ioan 2, 6).

E un lucru vrednic de sfinți să suferim împreună cu cei ce suferă.

Este foarte important nu numai să nu ne lăsăm biruiți de răul acestei lumi, dar și nici să nu ne mirăm de el. Atitudinea creștină față de lume trebuie să fie, după cum ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul, „nu simțitoare, nu nesimțitoare, ci compătimitoare”.

Respectarea anumitor principii morale constituie una din formele de mărturisire a credinței creștine în lume. De cele mai multe ori, în dorința de a le respecta, ne ciocnim de batjocurile și glumele celor din jur.

Fiecare creștin trebuie să fie un ostaș al lui Hristos, Dumnezeul nostru, ostaș care luptă neîncetat cu păcatul, care caută să dobândească bucuria aflării Duhului Sfânt aici, pe pământ.

Un dor tainic de liniște, de singurătate, de plângere și de nevoință sfântă mă cuprinde! 

Mare este folosul postului unit cu rugăciunea curată și cu milostenia la săraci și bolnavi!

Să fie blânzi, smeriți, răbdători, tăcuți și să se roage neîncetat, rostind Rugăciunea lui Iisus și orice alte rugăciuni scurte.