Calea care duce la sfințire și la desăvârșirea în Hristos este pocăința, deoarece „toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu”. Acesta este scopul adevăratei pocăințe, ca omul să redobândească Harul dumnezeiesc. Dobândirea Harului nu este ceva în parte, ci înfierea deplină, pe care Hristos o dă credincioșilor prin Biserica Sa.

Voi care sunteți drepți: păcatul înseamnă slăbiciune, iar a te teme de păcătoși înseamnă a te teme de oameni. Păcătosul e îngrozit de omul cel drept din sine care e mort și de două ori îngrozit de un drept viu dinafara sa. Nu fiți îngroziți de cineva care este îndoit îngrozit de voi. Nu este Domnul vitejia drepților? Nu este Domnul Atotțiitorul generalul cetelor celor drepți?

Și Mântuitorul S-a oprit cu precădere la partea Mariei. A Martei merge oricum. Trăim, muncim, ne hrănim; cealaltă se ocupă cu partea de surplus. N-am putea face însă din Marta simbolul vieții active, și din Maria al vieții contemplative, cum a făcut, cel dintâi, Origen. Una fără alta nu se poate. Și mai ales nu se poate Maria fără Marta! O Martă e întotdeauna necesară Mariei.

Conform felului ei de a fi, Marta a pregătit o masă darnică, deși una simplă ar fi fost de ajuns. Mântuitorul nostru era mai mult interesat de mâncarea pentru suflet, decât de cea pentru trup. Marta însă devine tulburată și împrăștiată. Poate că vizita a fost neașteptată, iar musafirii prea mulți?

Să alergăm la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate.

Sâmbătă, 1 iunie, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași. Cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, răspusurile liturgice au fost oferite de trei coruri de copii din Iași.

Sfântul Clement ne înfățișează următoarele: „În poporul vechi – evreu – exista Vechiul Testament, iar legea învăța poporul prin frică... Însă poporului celui nou – creștin – i s-a dăruit de la Dumnezeu un Nou Testament… și frica a fost schimbată în dragoste”. Așa că noi nu mai avem astfel de frică-groază față de Dumnezeul nostru. Avem frica-respect, cinstire, dragoste, evlavie.

Toate sunt plăcute Domnului. Dar cea mai dragă și mai plăcută Domnului este dragostea curată, simplă și copilărească, ce se lipește de inima Sa.

Îmi aduc aminte că de multe ori ne cita din Cuvântul al Şaptelea, „Despre rânduiala începătorilor şi despre cele ce li se cuvin lor”. Iar locul cel mai important, de care şi acum îmi aduc aminte, este următorul: „Oriunde te-ai afla, socoteşte-te cel mai mic şi slujitor al fraţilor tăi”.

Chiar Sfântul Antonie cel Mare spunea că nu se mântuiește, și cine era Sfântul Antonie? Faptele omului nu-l mântuiesc fără harul lui Dumnezeu. Spune Mântuitorul: „Ceea ce la om este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință”.