Sfinții Enoh și Ilie vor avea mare putere să străbată tot pământul cu fel de fel de minuni. Au să facă minuni mari și semne în Ierusalim ca să întoarcă pe evrei, căci ei nu se întorc până nu vin Ilie și Enoh.

Atunci când purtăm atât binele, cât și necazurile, cu aceeași încredere că sunt rânduite sau îngăduite de Domnul anume pentru mântuirea noastră, mare veselie se face în Cer!

„De câte ori să zic?”, m-a întrebat cineva. I-am răspuns: „Să zici o dată și să nu mai termini niciodată!”.

Și numai văzându-l pe Sfântul Antonie oamenii beneficiau de puterea ce ieșea din el ca din Hristos.

Inima este ca o baterie care se încarcă continuu. Nu obosește, nici nu îmbătrânește; puterea ei nu se istovește niciodată. Dar pentru aceasta trebuie să ne punem inima să lucreze.

Unii dintre cei mai buni creștini cunoscuți vreodată au fost și cei mai mari pătimitori, și cu toate acestea nimic nu a pu­tut să le strice odihna.

Putem să ne încredem cu totul în El pentru a ne îmbogăți viața. El știe când e nevoie de durere, când anume pierderea este singura cale de a câștiga.

Trebuie să primim viaţa aşa cum ni se dă şi nu trebuie să cugetăm ce şi cum, ştiind că nimic, nici în cer, nici pe pământ nu se întâmplă fără purtarea de grijă şi îngăduinţa lui Dumnezeu.

„Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele, și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?” (Iacov 2, 15-16).

Rugăciunea inimii este rugăciunea cu smerenie, care îl alungă pe diavol și Îl cheamă pe Hristos să locuiască în inima noastră.