Duhul cel Sfânt pune înlăuntrul nostru suspinele Lui. Viața lui Dumnezeu începe să pătrundă înlăuntrul nostru și acum Dumnezeu vorbește și ascultă, deși mi se pare că eu ascult. Vorbești tu, iubești tu, te hrănești tu. Totuși fiindcă eu te iubesc, mi se pare că eu vorbesc, eu iubesc, eu mă hrănesc.

Încep să vreau să mă rog curat. Ce înseamnă curat? Spunem casă curată, și înțelegem prin aceasta o casă pe care am pregătit-o, pe care am golit-o de tot ceea ce era de prisos, și am deschis-o ca să primim în ea pe cel invitat. Așa este și locașul sufletului nostru, curat, adică deschis și gol, gata pentru tronul lui Dumnezeu. Încep să mă simt curat, dar și nepătimaș, adică fără nicio altă inspirație a minții mele sau inimii mele.

Atunci când Îi încredinţăm lui Dumnezeu viitorul şi nădejdile noastre, Îl obligăm într-un anume fel să ne ajute. Atunci când omul primeşte cele ce i se întâmplă cu gând de-a dreapta, se ajută, în timp ce, dacă lucrează în partea stângă, se chinuieşte, se topeşte, se zăpăceşte.

Viaţa noastră – viaţa tuturor oamenilor – este amar, întristare şi pătimire, şi toate aceste amaruri, întristări şi pătimiri ale vieţii noastre lumeşti, sociale şi familiale, alcătuiesc crucea noastră.

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”

Dumnezeu va rândui cumva, va fi o trezire spirituală, va fi o întoarcere la credinţă.

De unde să ştim noi că este sfârşitul lumii dacă Dumnezeu nu ne dă semnul absolut al sfârşitului?

Nu a ierta este greu, ci a obţine iertarea. Şi nu printr-o frază stearpă şi erodată de uzura convenţională, ci printr-o adâncă implicare a sufletului.

Trebuie să acceptăm toate situaţiile cu care ne confruntăm şi să nu mai dăm mereu vina pe ceilalţi. Să ne mărturisim înfrângerea şi să fim atenţi la felul în care ne exprimăm.

În absenţa unui generozităţii sufleteşti, rămân a se înstăpâni răzbunarea şi revanşa, astfel încât astăzi peste tot bântuie războaie şi tulburări în sânul aceluiaşi popor. În acest tip de război, cu totul special, omorându-i pe alţii, te ucizi pe tine însuţi, şi rănindu-i pe ceilalţi, îţi aduci vătămare şi ţie.