Scena este pictată într-un câmp octagonal. În interior, în Rai, este reprezentat un pom mare, plin cu fructe rotunde de culoare verde deschis și cu frunzișul verde închis. Acest pom înalt, bogat în rod, este flancat de Adam, în dreapta, și Eva, în stânga. Cele două personaje sunt reprezentate integral, frontal, acoperite cu formațiuni vegetale doar la mijloc. Adam are părul, barba și mustața scurte, de culoare castaniu închis. Eva are părul blond castaniu.

Aşezându-l în grădina Edenului, Dumnezeu i-a dat protopărintelui nostru Adam porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Facere 3, 17), ca să se arate vrednic să-şi câştige prin voia sa proprie şi cu ajutorul harului lui Dumnezeu starea de îndumnezeire care-i fusese promisă.

,,…Porunca urmărea ţinerea omului în matca ce-i făcea posibilă creşterea, oprirea lui de la revărsarea şi împrăştierea haotică. Porunca aceasta constituia în acelaşi timp o graniţă a spiritului înspre Dumnezeu, şi o graniţă a simţualităţii înspre spirit. Constituia o asemenea graniţă prin teama ce trebuia să o aibă omul de a nu asculta de Dumnezeu”. (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Doctrina ortodoxă şi catolică despre păcatul strămoşesc, Ortodoxia, An IX (1957), nr. 1, p. 12).

Sfinții Părinţi ne învaţă că oprirea gustării din pomul cunoştinţei nu era definitivă, ci temporară, o amânare pentru vremea când omul, după puterile lui cognoscibile, avea să fie apt pentru aceasta. Dumnezeu nu i-a oprit omului pentru totdeauna împărtăşirea de lume, ci numai până ar fi ajuns să-şi stăpânească deplin simţirea prin maturizarea spiritual (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în Filocalia…, vol. III).

Eva întinde mâna și ia din gura șarpelui fructul interzis, din care va mânca apoi și-i va da și lui Adam (Facerea (3, 1-7). Mărul și șarpele sunt reprezenți cu verde. Șarpele are și puncte de culoare deschisă. Nici aici simbolismul nu este întamplător. Șarpele adresează provocarea sa mai intâi Evei. În limbajul arhetipurilor vieții pe care îl folosește Scriptura, femeia este imaginea naturii, spre deosebire de barbat care este simbolul Logosului. Pictura este simplă, naivă, scena este înconjurată de un fond maro cu degradeuri și mai multe formațiuni vegetale. 

Icoana este pictată în tempera pe suport cu preparație de grund. Suportul pe care este realizată icoana este un panou din lemn din specia conifere.  Tot panoul deține o ramă din bandă de culoare maro lată de 3 cm. Dimensiunile icoanei sunt: 95 x 61,5 x 2,2-2,5 cm. La partea superioară se află o zonă cu chenar alb care are rol de suport de titlu al subiectului scenei, fiind scris cu negru cu caractere chirilice în limba română. 

Starea de conservare a icoanei este relativ bună. Pe suprafața icoanei se pot observa repictări, depozite de murdărie ancrasată și depuneri, pete de natură diferită, iar la marginea inferioară există zone cu stratul de preparație și peliculă de culoare lipsă. Pentru expresivitatea și simplitatea reprezentării acestei scenei biblice, vă invităm să vizionați în detaliu icoana expusă în partea stângă în cadrul expoziției „Viața omului” a sălii Ekklesia.

Autor: Elena Bercu