Pentru exponatul lunii august 2022 a fost ales un potir datat la 1829, de proveniență locală, moldovenească, care, în trecut a aparținut parohiei Sfântul Spiridon din Iași. Ulterior, a fost predat la Depozitul de obiecte bisericești organizat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei la Mănăstirea Golia în anul 1982, iar în prezent este expus în sala Ekklesia a Muzeului Mitropolitan Iași.

După cum se observă, marginea superioară a panerului este fixată la aproximativ 2,5 cm mai jos de gura paharului cu un brâu din argint ornamentat cu motive vegetale. Baza panerului este acoperită cu o susținere din argint decorată cu elemente vegetale stilizate, care se continuă în sus cu 3 medalioane având marginile zimțate: scena Răstignirii Mântuitorului încadrată la partea superioară de simbolurile soarelui și a lunii, iar la partea inferioară, de 2 corpuri arhitecturale la care se sugerează turlele unei biserici. În al doilea medalion este reprezentată scena Coborârii de pe Cruce a Mântuitorului, iar în cel de al treilea - scena Învierii Domnului.

Paharul potirului este fixat de picior prin înfiletare. Dimensiunile potirului: înălțimea 28 cm, diametrul cupei 9 cm, diametrul bazei piciorului 15 cm, având greutatea de 803 g.

Piciorul paharului este bogat ornamentat: între cele două inele se observă un corp central cu o anforă gravat în manieră barocă, dominate de coarne răsucite și formațiuni vegetale stilizate, ce se continuă cu o suprapunere de opt limburi, sub care se distinge vârful altora. Baza piciorului are formă circular bombată, împărțit în trei registre. Fiecare registru conține câte o floare flancată de câte 3 frunze stânga-dreapta. Florile și frunzele sunt înconjurate de mănunchiuri de spice.

Manșeta de așezare pe care este gravată inscripția în limba greacă: „Pomeneste Doamne pe roaba ta Zoița Sturza Postelnicesa”, datează din 25 septembrie 1829 și are o lățime de 0,5 cm.

De la un simplu pahar, la adevărate opere de artă meşteşugite din materiale preţioase, simbolismul Potirului aminteşte de coasta împunsă a Mântuitorului, din care a curs sânge şi apă.

Încă din primele zile ale religiei creştine, atunci când Sfinţii Apostoli, în liniştea „foişorului cel de sus”, săvârşeau Euharistia, s-a folosit un pahar cu vin ce era binecuvântat după frângerea pâinii. În seara zilei celei de taină, Însuşi Mântuitorul folosise un pahar în care a fost pus vinul din care au fost împărtăşiţi ucenicii. Acel simplu pahar din epoca apostolică, în decursul istoriei creştinismului, a devenit Potirul din uzul liturgic al Bisericii Ortodoxe. Sub diferite forme şi „arhitecturi”, în funcţie de epocă sau de cultura în care au fost folosite, potirele au avut dimensiuni şi ornamente variate. Sunt întâlnite potire care, datorită dimensiunilor, erau prevăzute cu torți. Altele aveau clopoţei, pentru a atrage atenţia atunci când erau mişcate.

Importanţa acestui obiect liturgic este capitală, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, adică unirea mistică a omului creat cu Dumnezeu necreat, făcându-se din Potir.

Unicitatea acestui exponat constă în faptul că, paharul potirului din argint aurit este fixat într-o coajă de nucă de cocos, decupată sub formă de paner, care împreună cu ornamentica deosebită a piciorului, dă eleganță și frumusețe obiectului, drept pentru care merită văzut și cercetat.

(Elena Bercu)