Acest exponat este deosebit de valoros datorită faptului că ne oferă informații legate de vechimea lui, detalii despre persoana care l-a purtat și, totodată, ne permite să admirăm frumusețea broderiei, deși austeră, executată cu multă îndemânare.

Cuvântul „schimă” provine din limba greacă, fiind preluat în limba română prin filieră slavonă. Semnifică, de fapt, slujba care se face unui monah, devenind, după această slujbă, schimonah. Există schima mică și schima mare, două slujbe care semnifică treapta pe care o atinge călugărul sau călugărița în cadrul obștei. Analavul (un cuvânt tot de origine grecească) este veșmântul pe care monahul sau monahia îl poartă după slujba schimei mari și este un veșmânt în forma epitrahilului care acoperă pieptul, spatele și capul. Acesta este decorat cu semnul Sfintei Cruci, încadrat de simbolurile care ilustrează instrumentele pătimirilor lui Iisus Hristos.

Analavul care este expus la Muzeul Mitropolitan, în sala Ekklesia, a aparținut stareței de la Mănăstirea Văratec și datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Această stareță face parte din familia Balș, o familie foarte bogată și numeroasă și care a dat atât Moldovei, cât și României, mari personalități. Ana Balș (născută după anul 1750) a fost căsătorită cu Alexandru Iancoleu, prin care s-a înrudit cu familia domnitorului Alexandru Grigore II Ghika. S-a retras la Mănăstirea Văratec, unde a ajuns până la demnitatea de stareță.

Veșmântul este realizat din pânză groasă, de culoare neagră este brodat manual cu fir de mătase. Pe verticală, de-a lungul galonului sunt reprezentați heruvimi și îngeri. La bază este ornamentat cu două rânduri de franjuri. Primul rând este realizat din fir textil iar al doilea rând este realizat din fir metalic, de argint. În afară de inscripțiile simbolice: Cruce – locul căpățînii / Cruce – Raiul s-a făcut, între brațele Crucii sunt inițialele IC/HC și NI/KA, avem și textul (din care, din păcate, s-au mai tăiat litere când s-a restaurat) în care se specifică numele schimonahiei: Anastasia schim(onahia) Balș, stare(ță) Sfânta Mo(năstire) Văratic, dar și două versete din psalmi:

Psalmul 118, versetul 133: pașii mei îndreptează-i dupre cu(vân)tul tău;

Psalmul 108, versetul 23: genunchile mele au s(lăb)it și trupul meu... s-a istovit de lipsa untdelemnului;