Exponatele lunii mai: Pahar pentru mir și vas pentru căldură
În componența setului de vase liturgice (Sfântul Potir, Discul, Steluța, Copia) intră și paharul pentru mir și vasul pentru căldură (tiplota). Prezentăm în cadrul serialului nostru, Exponatul lunii, paharul pentru mir care este expus în sala Ekklesia din cadrul Muzeului Mitropolitan din Iași, alături de vasul pentru căldură.
Paharul are formă tronconică, ușor evazat la partea superioară, și a fost confecționat din argint aurit și modelat prin batere și ciocănire. Conform ștanței imprimată pe fundul vasului se distinge doar marcajul celui care probează calitatea argintului, identificat sub numele de Nicolai Dubrovin. De asemenea, este gravat anul 1846, data fabricării obiectului, și cifra 84, care conform normelor de ștanțare din atelierele rusești indică o puritate a argintului de 875/1000 unități. Așadar, paharul este confecționat într-un atelier moscovit. În secolul al XIX-lea, marea majoritate a obiectelor liturgice erau comandate sau cumpărate din Rusia, fiind recunoscută măiestria orfevrierilor din această țară. Tehnica de decorare este „niello” (din cuvântul latin nigellus-negru), și constă dintr-un aliaj format din argint, cupru, plumb și sulfură care umplea ornamentul deja incizat pe suprafața obiectului respectiv, punându-l astfel în evidență prin contrastare. Această tehnică era cunoscută încă din antichitate, în special în lumea romană, dar s-a dezvoltat apoi în Bizanț și în în Europa medievală, ajungând prin intermediul meșterilor greci în orașele rusești. Orașul de referință va fi, în secolul al XIX-lea, Moscova.
Tiplota (vasul de căldură) are forma unei căni foarte largi, de tip kovshi (căuș)[1], care se sprijină pe trei picioare în formă de sferă, este ornamentată cu motive florale și vegetale, dispuse în palmete repetitive și marcate de o friză, tot florală, iar pe mânerul lateral este incizată figura unui sfânt; în schimb, decorul paharului este mult mai bogat și împărțit în două registre: jumătatea inferioară reprezintă o așezare urbană cu reprezentari de arhitectură – cetăți și biserici înconjurate de multă vegetație, iar partea superioară are un decor de tip chevron, întregul ornament luxuriant, ocoperind, la exterior, aproape toată suprafața paharului. Deși de mici dimensiuni, cele două obiecte prezentate sunt de o mare valoare pentru destinația liturgică dar și din punct de vedere artistic, ilustrând activitatea atelierelor de orfevrărie și evoluția tehnicilor de decorare.
[1] Alexander von Solodkoff, Russian gold and silverwork, 17th-19th century, New York, Editura Rizzoli, 1981