Iubirea aduce întotdeauna bucurie. De exemplu: bucuria intervenirii spre binele omului de lângă tine, adică îl ajuţi pe om şi te bucuri că l-ai ajutat şi înmulţeşti bucuria şi pentru el.

Omul care primeşte o binefacere are bucurie din faptul că cineva se interesează de el, cineva îi împlineşte ceea ce îi lipseşte, cineva contribuie la binele lui. Făcându-le pe toate acestea, devenim lucrători de bucurie, înmulțitori de bucurie. Şi Sfântul Apostol Pavel scrie în Epistola a Il-a către Corinteni (1, 24): „Noi suntem lucrători de bucurie”. Prin urmare, orice creştin trebuie să fie un lucrător de bucurie.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 34)