Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Acesta este cel ce se cunoaşte pe sine cel mai bine, care nu se socoteşte pe sine nimic. Căci nimic nu e atât de plăcut lui Dumnezeu, ca a se socoti cineva pe sine cu cei din urmă. Iar Sfântul Isaac zice: Tainele se descoperă celor smeriţi la cuget. Şi: Unde odrăsleşte smerenia, acolo izvorăşte slava lui Dumnezeu. Şi: Părerea de sine premerge certării. Sfântul Varsanufie zice şi el: Dacă voieşti să te măntuieşti cu adevărat, ascultă cu fapta. Ridică picioarele tale de la pământ şi înalţă mintea ta la cer. Şi acolo să fie cugetarea ta noaptea şi ziua. Şi dispreţuieşte-te cu toată puterea pe care o ai. Sileşte-te să te socoteşti pe tine mai prejos de orice om.

(Calist şi Ignatie Xanthopol, Metoda sau cele o sută de capete, cap.37, în Filocalie, vol. VIII, p. 87-88)