Sfânta Cuvioasă Parascheva > Istoricul Sfintelor Moaște
Istoricul moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta Parascheva s-a născut în localitatea Epivata de pe ţărmul Mării Marmara, în prima jumătate a veacului al XI-lea. Deşi viaţa ei pământească a fost de numai 27 de ani, nevoinţele sale ascetice şi dorul de desăvârşire au făcut-o bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. A intrat în cinul monahal la o mănăstire din Constantinopol, înfrumuseţându-şi sufletul prin virtuţile rugăciunii, postului şi milosteniei. Timp de cinci ani s-a nevoit la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului, apoi a plecat în Ţara Sfântă să se roage în locurile unde au călcat paşii Mântuitorului Hristos. Cu poruncă de Sus, s-a reîntors în patria natală, unde a fost chemată la viaţa cea veşnică.

Cinstitele ei moaşte au fost descoperite în chip minunat şi au fost depuse spre venerare în Biserica „Sfinții Apostoli” din Epivata, iar credincioşii mergeau acolo ca la un izvor de vindecări şi de ajutor duhovnicesc. Pe la anul 1238 sfintele moaşte au fost aduse la Târnovo de ţarul vlaho-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241). După 120 de ani au ajuns la Belgrad, iar în anul 1520 la Constantinopol. Voievodul Vasile Lupu al Moldovei (1634-1653), binefăcător şi ajutător al Patriarhiei Ecumenice, a primit drept binecuvântare racla cu moaştele Sfintei Parascheva, care a fost adusă la Iaşi în anul 1641 şi aşezată cu mare cinste în noua sa ctitorie, Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”. După un incendiu de la sfârşitul anului 1888, când sfintele moaşte au rămas neatinse de foc, s-a făcut mutarea lor în noua Catedrală mitropolitană, sfinţită cu puţin timp mai înainte.

 

Citește și alte articole despre: istoric, moaste, Sfanta Parascheva