Numai împreună cu Dumnezeu putem ierta, căci suntem fiinţe mărginite. Iar dragostea este fără de margine şi numai Dumnezeu Cel Nemărginit o poate împlini. Toţi căutăm dragostea nesfârşită, dar şi îngerii şi noi suntem fiinţe limitate, ne mişcăm în spaţiu şi timp; le putem face numai pe cele ce au sfârşit, nu şi pe cele fără de sfârşit.

Numai Dumnezeu este fără de sfârşit; El este singurul care dă plinătate şi îngerilor şi sfinţilor şi nouă. Fără Dumnezeu, nu ne putem iubi nici pe noi înşine, cu atât mai puţin pe semenii noştri.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 128)