stire

Durerea celor ce nu pot iubi

Durerea celor ce nu pot iubi

Nevoia profundă a ființei și existenței noastre este nevoia de dialog, de comuniune, mai ales cu Cel ce este punctul de sprijin absolut.

Română

Căruța trupului nostru

Căruța trupului nostru

Oare nu ştii, omule, că din prima și până în ultima zi a vieţii tale tu alergi mereu? Că îţi transporţi sufletul spre limanul Împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău?

Română

Mama și icoana

Mama și icoana

Când eram copil, în casa mamei mele era o icoană a Domnului care îmi plăcea foarte mult.

Odată am întrebat-o pe mama:

 – De ce îmi place aşa de mult acea icoană?

Iar ea mi-a spus:

– Ei, dragul meu şi scumpul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană.

Română

Cursa păcatului

Cursa păcatului

Păcatul începe de la învoirea spre fapta propriu-zisă. Nemailuând în seamă frâna conştiinţei, care prin natura ei nu aprobă niciodată slăbirea raţiunii – viciul şi păcatul, omul păcătos intră în conflict deschis cu „pârâşul” lui, conştiinţa.

Prin mustrările ei „nu tace” până ce omul nu-şi revizuieşte înfrângerile morale şi nu se întoarce de la păcat, ca să poată primi iertarea de la Dumnezeu.

Română

Cum putem câştiga pacea lăuntrică?

Cum putem câştiga pacea lăuntrică?

Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alţii şi nici cu ceea ce nu ne priveşte. Cea mai mare şi singura împotrivire este că odată robiţi de patimile şi poftele noastre nu facem nicio sforţare să intrăm în făgaşul desăvârşit al sfinţilor. „Vă las pacea Mea, vă dau vouă pacea Mea, nu cum v-o dă lumea”.

Română

Ce s-ar fi întâmplat dacă toți oamenii ar fi rămas necăsătoriţi?

Ce s-ar fi întâmplat dacă toți oamenii ar fi rămas necăsătoriţi?

La întrebarea pe care o pun mulţi mireni, ce s-ar fi întâmplat cu viața dacă toți oamenii ar fi primit recomandarea Sfântului Apostol Pavel (I Corinteni 7, 7) şi ar fi rămas necăsătoriţi pentru Hristos, stareţul a răspuns:

Română

Mă chinuie întrebarea: „De ce, Dumnezeule?”

Mă chinuie întrebarea: „De ce, Dumnezeule?”

O oarecare fiică duhovnicească îşi aduce aminte:

Cu câţiva ani în urmă, în oraşul în care locuiam, unei familii i s-a întâmplat ceva ciudat. Soţia, în decurs de 4-5 ani, şi-a înmormântat soţul şi pe cei trei copii ai ei. Pe o fiică a ei a căsătorit-o cu câteva luni înainte de moartea sa.

Deşi ştiam că întrebarea „De ce, Dumnezeule?”, care ieşea din lăuntrul meu, era blasfemie, totuşi o bucată de vreme am cultivat-o în mintea mea. Am mărturisit apoi acest gând al meu. Răspunsul Stareţului a fost atât de simplu şi, în acelaşi timp, atât de înţelept:

Română

Pagini