În Maica Domnului a locuit toată sfinţenia; din moment ce Dumnezeu se sălășluiește în ea, Fecioara Maria devine, după Dumnezeu, a doua persoană plină de Dumnezeire. Nici îngerii, nici oamenii n-o vor putea ajunge în sfinţenie pe Maica Domnului.

Oare v-ați întrebat vreodată de ce toţi călugării şi călugăriţele, şi chiar creştinii, pare că au mai mare evlavie faţă de Maica Domnului, decât faţă de Iisus? Este firesc să fie aşa, aici se vede distanţa dintre Dumnezeu şi om: Iisus, fiind Dumnezeu, este departe de noi, fiind Infinitul în raport cu relativul, iar Fecioara Maria, fiind om ca şi noi, este mai aproape de noi. O simţim ca pe cineva dintre noi, cineva faţă de care îndrăznim mai mult. Simţim pe Maica Domnului, ea nefiind Dumnezeu, ci o făptură plină de Dumnezeu. Simţim că nu este distanţă între noi şi ea, ea este foarte aproape de noi. Iisus Hristos, fiind Dumnezeu, este în înălţimea Cerurilor în starea Dumnezeirii, iar Maica Domnului este tot în Cer, dar în stare de îndumnezeire.

(Diacon Gheorghe Băbuț, Maica Domnului, ocrotitoarea României, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1992, p. 5)